Ceaiul, cea mai populară băutură din lume, are o istorie fascinantă care se întinde pe parcursul a mii de ani. De la descoperirea sa accidentală în China antică până la răspândirea sa globală, ceaiul a influențat economii, culturi și tradiții.
Conform legendelor chineze, ceaiul a fost descoperit în jurul anului 2737 î.Hr. de către împăratul Shennong, cunoscut pentru pasiunea sa pentru plante medicinale. Se spune că în timp ce împăratul fierbea apă, câteva frunze dintr-un arbust de ceai au căzut în vas, dând naștere unei băuturi aromate și revitalizante. Se spune că Shennong era fiul unei prințese și al unui dragon ceresc. Este considerat „Zeul medicinei chineze din plante” și se crede că el i-a învățat pe vechii chinezi practicile lor de agricultură, precum și utilizarea medicamentelor pe bază de plante, care au devenit fundamentul medicinei tradiționale chineze.
În China Antică. în timpul dinastiei Tang (618-907), ceaiul a devenit o parte esențială a vieții sociale și spirituale în China. Ch’a Ching (Cartea Ceaiului) scrisă de Lu Yu în secolul al VIII-lea este primul tratat despre cultivarea, prepararea și consumul ceaiului. În această perioadă, ceaiul era văzut nu doar ca o băutură, ci și ca un simbol al armoniei și al echilibrului.
Ceaiul negru a fost descoperit ca o variantă a ceaiului verde printr-un proces accidental sau experimental, în timpul încercărilor de a conserva mai bine frunzele de ceai. Se consideră că originile sale datează din perioada dinastiei Ming (1368–1644) din China, când metodele de oxidare a frunzelor au fost rafinate.
Legenda spune că ceaiul negru a fost descoperit din greșeală în provincia Fujian, când o livrare de frunze de ceai verde a fost întârziată. În timpul transportului, frunzele au început să fermenteze parțial, ceea ce a dus la oxidarea lor completă. Rezultatul a fost un ceai mai întunecat, cu un gust intens și distinct. Această descoperire a condus la dezvoltarea procesului controlat de oxidare, care definește producția de ceai negru.
Spre deosebire de ceaiul verde, ceaiul negru avea avantajul unei durate de păstrare mai lungi, ceea ce l-a făcut ideal pentru export. În secolul al XVII-lea, ceaiul negru a început să fie comercializat masiv în Europa de către comercianții olandezi și britanici. De asemenea, plantațiile britanice din India și Sri Lanka (fosta Ceylon) au adoptat metodele chinezești de producție, transformând ceaiul negru într-un produs de bază pentru comerțul global. Astăzi, ceaiul negru este una dintre cele mai consumate variante de ceai la nivel global. Sortimente celebre precum Darjeeling, Earl Grey și English Breakfast sunt doar câteva exemple ale diversității acestui tip de ceai.
În Japonia ceaiul a fost introdus de călugării budiști în secolul al IX-lea. Aici, ceremonia ceaiului (chanoyu) a devenit o practică rafinată, influențată de filosofia zen.
În timpul drumului mătăsii, ceaiul a ajuns în Orientul Mijlociu în regiunile din Asia Centrală, devenind un element esențial al ospitalității locale.
Comercianții olandezi și portughezi au adus ceaiul în Europa în secolul al XVII-lea.
În Anglia, ceaiul a devenit o băutură de lux, adoptată de clasele aristocratice și regale, iar “ora ceaiului” a devenit o tradiție bine-cunoscută. În secolul al XVIII-lea, Compania Britanică a Indiilor de Est a controlat mare parte din comerțul cu ceai. Tensiunile economice și politice legate de taxele pe ceai au dus chiar la evenimente istorice, cum ar fi Boston Tea Party din 1773, un moment cheie în Revoluția Americană.
Lipton, unul dintre cele mai cunoscute branduri de ceai din lume, a fost fondat de Sir Thomas Lipton în 1890, un tânăr ambițios din Glasgow, Scoția. Observând cererea tot mai mare de ceai în Anglia, Thomas Lipton a avut ideea inovatoare de a elimina intermediarii din lanțul de aprovizionare, achiziționând el însuși plantații de ceai în Ceylon (astăzi Sri Lanka). Ceaiul de calitate a căpătat astfel prețuri accesibile. Un alt aspect inovator al lui Lipton a fost ambalarea ceaiului în cantități standardizate (¼, ½ și 1 livră), o practică ce asigura prospețimea și calitatea produsului, diferențiindu-l de alte mărci care vindeau ceai vrac. Abordarea orientată spre consumator au transformat Lipton într-un nume de referință pe piața ceaiului, iar până în 1898 compania devenise una publică. Astăzi, Lipton oferă o gamă variată de produse, inclusiv ceaiuri reci, infuzii din plante și băuturi gata de consum, adaptându-se preferințelor moderne ale consumatorilor
În perioada colonială, britanicii au dezvoltat masiv plantațiile de ceai în regiuni precum Assam și Darjeeling, transformând India în unul dintre cei mai mari producători de ceai din lume.
Din punct de vedere cultural, ceaiul a influențat diverse tradiții, de la ceremonia japoneză a ceaiului până la ceaiul englezesc de după-amiază.
Astăzi, ceaiul este consumat sub multe forme: ceai negru, verde, alb, oolong, dar și infuzii din plante. Este o băutură iubită pe toate continentele, iar consumul său continuă să crească datorită beneficiilor pentru sănătate și a diversității aromelor.
