Sînt ai noştri dintre noi. Covrigarul, Plagiatorul, Prostănacul, Furnicăreasa, Agitatorul, Răcnitoarea n-au fost paraşutaţi pe plaiurile mioritice de vreun inamic nevăzut. N-au fost lăsaţi de valurile mării, în sticle sigilate, pe nisipul de la Mamaia. Nici n-au înflorit pe cîmpia nisipoasă a Bărăganului, printre celelalte bălării.
Sînt produsul autentic românesc al tuturor celor care au asistat şi participat timp de 35 de ani la zămislirea şi coacerea clasei politice româneşti, o clasă politică depravată, ignorantă, putredă, cinică, nesimţită, ruptă de popor.
Doar cei care au refuzat să meargă la vot au dreptul să refuze paternitatea, însă noi ceilalţi, cei care am ales să ieşim la urne, fie măcar o dată în aceste mai bine de trei decenii, sîntem direct sau indirect autorii spectacolului electoral trist, greţos la care asistăm astăzi. Noi toţi grămadă sîntem, în fapt, generatorii flegmelor pe care politicienii ni le scuipă-n frunte imediat cum trec alegerile, fiindcă i-am ales, fiindcă i-am cocoţat în jilţuri de primari, de parlamentari, de preşedinţi, surzi fiind la minciunile lor din campanie, muţi rămînînd la ticăloşiile lor din timpul mandatelor, orbi la propriile noastre greşeli.
Uşurinţa teribilă cu care fie ne lăsăm păcăliţi de candidaţi, din setea şi nevoia de a vedea undeva naibii, la capătul tunelului, o luminiţă, fie alegem acelaşi iluzoriu rău cel mai mic, cu o resemnare revoltător de inconştientă, ne face pe toţi autori şi complici ai unei ironice farse democratice în care ştampila devine apoi ciocanul care ne loveşte în moalele capului. Pentru că indiferent ce candidaţi şi ce partide politice am suit la butoane de-a lungul anilor, ţara a mers constant la vale, pe drumul năruirii speranţelor, pe drumul sărăciei, al îndatorării la Înaltele Porţi, al îndobitocirii. Toate acestea sub bagheta unei clase politice vopsită multicolor pentru naivi, otova însă în intestinele ei nesătule şi bine protejată de prima putere în statul nostru, presa.
Da, Covrigarul, Plagiatorul, Prostănacul, Furnicăreasa, Agitatorul, Răcnitoarea sînt toţi opera noastră. Cînd vom merge la vot, dacă vom merge la vot, ar fi bine să ne amintim acest lucru.
