Zi importantă astăzi pentru credincioșii ortodocși din țara noastră și pentru Biserica Ortodoxă Română. După ce ieri, luni, 3 februarie 2025, la Catedrala Patriarhală din București a fost săvârșită ultima pomenire pentru cei 16 sfinți români, astăzi va fi proclamată canonizarea acestora. Slujba va fi săvârșită în mod solemn la finalul Sfintei Liturghii astăzi, 4 februarie, zi importantă, când Biserica Ortodoxă Română va sărbători o sută de ani de la ridicarea sa la rangul de Patriarhie.

Slujba de ieri, a Parastasului, a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, în prezența unui mare număr de clerici și credincioși.
După cum informează ziarullumina.ro, înconjurat de un ales sobor de preoți și diaconi, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a oficiat ultima slujbă de pomenire a celor 16 părinți duhovnici și mărturisitori români din secolul al 20-lea a căror trecere în rândul sfinților a fost hotărâtă în ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din zilele de 11 și 12 iulie 2024: arhimandritul Sofian Boghiu; preotul Dumitru Stăniloae; preotul Constantin Sârbu; protosinghelul Arsenie Boca; preotul Ilie Lăcătușu; ieroschimonahul Paisie Olaru; arhimandritul Cleopa Ilie; arhimandritul Dometie Manolache; arhimandritul Serafim Popescu; preotul Liviu Galaction Munteanu; arhimandritul Gherasim Iscu; arhimandritul Visarion Toia; protosinghelul Calistrat Bobu; preotul Ilarion Felea; protosinghelul Iraclie Flocea; preotul Alexandru Baltaga.
„Potrivit sfintelor noastre rânduieli bisericești, în seara aceasta, în ajunul proclamării generale a canonizării celor 16 cuvioși și cucernici părinți martiri și mărturisitori ai dreptei credințe în timpul persecuțiilor regimului comunist ateu, înscriși de Dumnezeu în cartea vieții și trecuți cu multă chibzuială și în urma unei îndelungate și responsabile cercetări în rândul sfinților de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa de lucru din 11 și 12 iulie 2024, am săvârșit ultimul lor Parastas. Este un moment copleșitor pentru noi, slujitorii desemnați de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pentru oficierea lui, apăsați fiind de conștiința nevredniciei noastre pentru o lucrare atât de mare și de sfântă. Noi suntem cei care avem nevoie de rugăciunile și mijlocirile acestor aleși ai lui Dumnezeu, acestor prieteni ai Mirelui, împreună-cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu”, a explicat ierarhul, la finalul acestei ultime slujbe de pomenire.
„Acum un secol, la 4 februarie 1925, când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române vota ridicarea Bisericii noastre la rang de Patriarhie, Letopisețul Ortodoxiei Românești a consemnat una dintre cele mai strălucite fapte ale istoriei neamului, pecetluind încununarea unui trecut bisericesc de peste un mileniu…
Momentul ridicării Bisericii Ortodoxe Române la cea mai înaltă demnitate era potrivit și pe deplin justificat. După ce neamul nostru trăise timp de secole despărțit politic și bisericește, în principate și mitropolii separate, el se unise într-un stat național, a cărui importanță o întrecea pe cea a vechilor formațiuni. După obținerea independenței statale, s-a recunoscut Autocefalia Bisericii (1885). Mitropolitul Ungrovlahiei purta de mult titluri de mare cinste în cuprinsul Patriarhiei Ecumenice, precum „exarh al Plaiurilor” și „locțiitor al Cezareei Capadociei”, iar poporul român era cu prisosință îndreptățit la cinstea ce i se recunoștea prin înființarea Patriarhiei.
Că a fost un moment binecuvântat de Dumnezeu o arată și istoria primului secol de la înființarea Patriarhiei Române: aproape jumătate din acesta, Biserica a traversat perioada grea a unui regim politic ostil și ateu. Având în frunte întâistătători vrednici și statornici, Patriarhia Română a străbătut vremuri tulburi nu doar rezistând, ci și punând umărul la propășirea neamului românesc, rămânând în permanență „stâlp și temelie a adevărului”, a descris momentul istoric Arhimandritul Mihail Daniliuc, într-un articol publicat chiar astăzi pe site-ul ziarullumina.ro.