32.8 C
București
joi, 18 iulie, 2024
Google search engine
DiverseLegenda zeului babilonian Marduk, cel mai important al panteonului Mesopotamian. Papirus din...

Legenda zeului babilonian Marduk, cel mai important al panteonului Mesopotamian. Papirus din sipetul cu taine și povești

Babilonienii sărbătoreau începerea Anului Nou din mileniul al IV-lea î.Hr. Sărbătoarea purta denumirea de Akitu sau Akitum, care însemna „festival” și se desfășura în prima zi a Nisanului asiro-babilonian. Babilonienii și asirienii celebrau însămânțarea orzului.

(„Nu spunem ceva nou, toate lucrurile au fost spuse, dar cum nimeni nu ascultă și mai ales cum totul se uită, trebuie să o luăm întotdeauna de la capăt” – André Gide)

Babilonienii au fost primii oameni care luau hotărârile de Anul Nou. Ei au fost și primii care au organizat sărbători înregistrate în cinstea Noului An– deși prima lună nu era ianuarie, ci aprilie, când se plantau recoltele.

Hotărârile de început de an la babilonieni erau mai mult de natură religioasă și morală decât personală sau practică. Ele reflectau angajamentul lor față de comunitate și de ordinea cosmică.

Ei returnau orice obiecte pe care le-au împrumutat și făceau zeilor promisiuni că-și vor plăti datoriile.                              

Dacă babilonienii se țineau de cuvânt, zeii lor le acordau favoruri pentru anul următor, dacă nu, ar fi căzut în dizgrație.

Aceste promisiuni ar putea fi asociate fie cu superstițiile care însoțesc noaptea dintre ani, fie cu rezoluțiile noastre de Anul Nou, așa cum aminteam în articolul anterior.

Legenda spune că întâia creație a lumii  a fost realizată din unirea lui Apsu cu soția sa, Tiamat.

Apsu este este unul dintre cei mai vechi zei ai Mesopotamiei, zeul apelor subterane sacre (apele dulci). iar Tiamat este zeița apelor sărate ale măriiși haosul primordial.

Împreună au dat naștere cerului, pământului și celorlalți zei: Mummu, Lahmu, Lahamu, Kisar, Anshar, Kaka și Kingu.

Ansar și Kishar, la rândul lor, l-au născut pe Anu, zeul raiului și al paradisului, care s-a unit mai târziu cu Ninhursag, zeița pământului și l-a avut pe fiul său Enki, zeul apei. 

Zeii tineri cărora le-au dat naștere erau foarte gălăgioși. Furioși pe zgomotul și activitățile tinerilor zei, Apsu a vrut să-i ucidă pentru a aduce liniștea,

Enki, zeul înțelepciunii și al apei, unul dintre fiii săi, aflând de intențiile tatălui, îl ucide și îl aruncă în măruntaiele pământului, unde se formează acvifere, de unde se crede că toate sursele de apă dulce, precum râurile, lacurile și izvoarele, provin de la acest zeu. După ce l-a ucis pe Apsu, Enki s-a impus ca unul dintre zeii principali. Enki (cunoscut sub acest nume in mitologia sumeriana, in timp ce in mitologa babiloniana apare cu numele de Ea)

Enki, zeul înțelepciunii și al apei

Tiamat, cu înfățișare de dragon sau șarpe de mare, furioasă pentru moartea lui Apsu, a jurat că se răzbună și pornește un război ceresc dând naștere unei armate de monștri pentru a lupta împotriva zeilor tineri, iar pe pământ se dezlănțuie haosul.

Tiamat era posesoarea Tăblițelor Destinului pe care i le-a dat unuia dintre fii, Kingu, în timpul luptei primordiale, deoarece el a fost ales conducătorul armatei sale. Tăblițele Destinului erau obiecte magice care conțineau legile universului și care conferau putere absolută celui care le deținea. Tiamat a fost infranta de Marduk, fiul zeului Enki (Ea)

Enki amenință cu distrugerea universului, iar atunci Marduk, fiul său și al zeiței Damakina, oferă soluția salvatoare, cu condiția să fie recunoscut rege al tuturor zeilor.

Marduk o învinge pe Tiamat î luptă

Marduk aduce potopul universal, purificator. Îl ucide pe Kingu și își însușește tăblițele, apoi o ucide pe Tiamat într-o luptă corp la corp. O despică în două, și din trupul ei face bolta cerului si bolta pământului, creând lumea pentru a doua oară, iar coada sa a devenit Calea Lactee. Se spune că din ochii lui Tiamat au curs atâtea lacrimi încât s-au transformat în raurile Tigru si Eufrat.

Marduk învinge haosul primordial. Conform mitologiei, el a creează lumea după ce în luptă cosmică o învinge pe zeița Tiamat, și devine astfel stăpânul absolut, zeul creator și protectorul tuturor celorlalți zei, care îi jură credință și respect.

Marduk potrivit mitului, este un zeu babilonian care a devenit cel mai important al panteonului mesopotamian. Marduk era cu adevărat un zeu iubit, iar babilonienii i-au construit două temple în capitala lor. Aceste temple erau decorate cu altare în vârf, iar babilonienii se adunau pentru a-i cânta imnuri.

Simbolismul lui Marduk era afișat peste tot în jurul Babilonului, fiind adesea reprezentat călare pe un car și ținând în mână un sceptru, un arc, suliță , sau un trăsnet.

Marduk este considerat zeitatea principală a Babilonului și una dintre cele mai importante figuri centrale ale religiei mesopotamiene, fiind considerat zeul național al Babilonului și era adesea numit simplu “Domnul”.

Marduk, zeul național al Babiloniei

Babilonienii, primul popor care celebra Anul Nou, închină sărbătoarea însămânțării orzului legendei care îl are ca salvator al universului pe zeul Marduk.

Festivalul dura 12 zile și debuta la început de aprilie, prima lună a anului când era însămânțat orzul. Babilonienii din toate clasele de sus, de mijloc și de jos sărbătoreau, alături de Marele Preot și Rege.

În prima zi preotul din Casa lui Marduk recita rugăciuni alături de oameni, exprimându-și frica, tristețea și incertitudinea față de Marduk, zeul creației, al furtunii și al agriculturii, fiul lui Enki, zeul al apei și al cunoașterii. 

În a doua zi marele preot se îmbăia în Eufrat înainte de recitarea rugăciunilor.

În a treia zi meșteșugarii făureau păpuși din lemn, aur și pietre prețioase, îmbrăcate în țesături de culoare roșie. Preoții și oamenii se rugau înainte de apusul Soarelui, în vreme ce regele aducea statuia lui Nabu, fiul lui Marduk și zeul artelor.

În a patra zi preoții citeau poveștile creației, Enuma Elish, despre zeii primordiali ai apei, Apsu (apa dulce) și Tiamat (apa sărată), despre nașterea lui Marduk și lupta sa cu Tiamat. Oamenii, de toate clasele, dansau și cântau.

În a cincea zi se adunau pe malul fluviului pentru a mânca, în vreme ce marele preot îl pălmuia public pe rege pentru testul smereniei. Dacă regele lăcrima, însemna că era un semn bun pentru anul ce va urma.

În a șasea zi păpușile făcute în a treia zi erau arse și se desfășura o luptă ritualică între soldați. Apoi, toate statuile zeilor erau adunate la templu, simbolizând întrunirea lor anuală.

În ziua a șaptea Marduk dispărea pentru a se lupta din nou cu zeița Tiamat. Nabu și alți zei au ieșit să-l salveze dintr-o închisoare aflată în munții universului.

În ziua a opta Marduk era desemnat zeul suprem, iar în a noua zi, se desfășura procesiunea regală, cu regele împodobit în aur și pietre prețioase. În ziua a zecea, era celebraă victoria lui Marduk împotria zeiței Tiamat. 

În ziua unsprezece zeii se întruneau în Sala Destinelor, unde decideau soarta oamenilor și își reînnoiau legământul față de oameni. Marduk se întoarce la ceruri, iar în a douăsprezecea zi, festivalul era încheiat.

Veronica Diac
Veronica Diachttp://canal33.ro
A preferat întotdeauna să facă munca „nevăzută” a unei redacții jurnalistice, cea de documentare, extrem de prețuită și de căutată atunci „când îți arde buza”, dar care îl lasă mereu în umbră pe autorul ei. E specializată în relația presei cu instituțiile bancare, de asigurări sociale și de sănătate, dar și pe spinoasa problemă a pensionării. Pasiunea ei cea mare e însă să scrie povesti urbane despre locuri și personaje care au făcut cândva „istorie”!
RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments