Cu toții avem așteptări atunci când începem o relație, față de partener sau față de relația în sine. Cu toate acestea, a face acest lucru într-un mod fantezist implică un risc mare de frustrare și dezamăgire.
A avea așteptări este sănătos, atâta timp cât nu-l privești pe celălalt ca fiind sursa ta de fericire, cineva care îți va vindeca neajunsurile emoționale și rănile din copilărie, un înlocuitor pentru o mamă sau un tată supraprotector, cineva care trebuie să fie perfect, întotdeauna disponibil sau de acord cu tine.
Cu așteptari sănătoase și echilibrate, vom înțelege că:
– partenerul este o persoană ca și tine și are propriile sale așteptări și nevoi;
– o relație nu este lipsită de probleme și este nevoie de voința și implicarea amândurora pentru a le rezolva;
– sunteți amândoi adulți independenți și ceea ce vă doriți este să găsiți o modalitate de a fi bine unul cu celălalt, nu unul prin celălalt;
– rolurile în relația de cuplu sunt dinamice și ambii sunt capabili să aibă grijă unul de celălalt în mod reciproc, atunci când este nevoie.
Câteva elemente de bază pe care ai dreptul să le aștepți de la orice relație romantică:
- Reciprocitate (dacă dăruiești iubire, nu accepta indiferență sau dispreț);
- Sprijin din partea partenerului (chiar dacă nu îți poate rezolva problema, cel puțin să te asculte cu empatie);
- Respect (lipsa de respect ar trebui să fie nenegociabilă într-o relație sănătoasă);
- Interes și prioritate (în viața de zi cu zi, o persoană ar trebui să manifeste mai mult interes și să acorde o mai mare prioritate partenerului său decât unui prieten, jobului sau, ca adult, părinților săi);
- Intimitate (deschiderea lumii tale interioare față de partenerul tău, fără teama că va folosi ulterior informațiile împărtășite ca pe o armă).
Ce nu este recomandat să așteptăm?
- ca cealaltă persoană să se schimbe, mai ales dacă nici măcar nu simte nevoia să schimbe ceva;
- ca totul să fie 50-50% pentru a fi corect – echilibrul nu stă în rigiditate, ci în flexibilitate, în funcție de moment;
- ca doar unul din voi să aibă întotdeauna responsabilitatea principală pentru ceva: copiii, venitul, îngrijirea casei, rezolvarea problemelor etc.
- ca partenerul să vrea să fie tot timpul doar cu tine;
- să îți citească gândurile și dorințele, dacă te iubește (uitând că iubirea nu are puteri magice);
- transparență absolută și necondiționată, chiar și a gândurilor (cu toții avem dreptul la o viață interioară proprie);
- să îți rezolve viața, fie din punct de vedere emotional, logistic sau financiar (partenerul nu este un antidepresiv sau un înlocuitor pentru un părinte absent și nici tu nu ești o ființă neajutorată, care are nevoie de cineva pentru a supraviețui).
Mai multe pe aceasta temă în ediția LA PLURAL, pe care o puteți viziona AICI
