În Cisiordania (numită şi Malul de Vest, West Bank, raportat la râul Iordan, spaţiu identificat de evrei ca Iudeea şi Samaria, al doilea teritoriu palestinian şi cel mai întins), aici, de peste două săptămâni, lucrurile au escaladat periculos. Raidurile aeriene ale armatei israeliene în Tulkarem, Tubas şi Jenin, pe de o parte, şi atacurile coloniştilor evrei asupra palestinienilor, au creat o situaţie care oricând poate scăpa de sub control.
E foarte adevărat şi de multă vreme ştiut că în Cisiordania se află un fief puternic al teroriştilor din Jihadul Islamic, dar şi cuiburi ale comandourilor Hamas. Operaţiunile din aceste săptămâni n-au fost însă deloc chirurgicale, rezultând zeci de victime civile (câte zeci? greu de spus, fiecare îşi livrează cifrele cosmetizate propagandistic). Adevărul este că teroriştii, ca şi în Gaza, sunt în numeroase cazuri infliltraţi printre civili, folosiţi ca scuturi umane. O aşa-numită lovitură chirurgicală pare greu de executat în aceste condiţii, nu însă şi cu tehnologia armatei şi serviciilor secrete israeliene, care au dovedit, în repetate rânduri, că îşi pot atinge ţinta cu o precizie uluitoare.
Atmosfera în Cisiordania este încordată de dinaintea lui 7 octombrie, ziua atacului barbar al Hamas. Guvernul de extremă dreapta de la Ierusalim înmulţise sistematic numărul coloniştilor. La o populaţie de aproximativ 3 milioane de palestinieni există în prezent un număr de peste 500.000 de colonişti evrei (care se adaugă celor 220.000 din Ierusalimul de Est). Şi în rândurile acestora s-au înregistrat victime, iar responsabilitatea o poartă sinistrul Itamar Ben-Gvir, ministrul Securităţii Interne, care după octombrie 2023 a dotat coloniştii cu armament de asalt.
Toate acestea l-au îngrijorat şi pe Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru politică externă și securitate. Aflat la Cairo, a declarat: „Un nou front, cu un obiectiv clar: să transforme Cisiordania într-o nouă Gaza – prin creșterea violenței, delegitimarea Autorității Palestiniene și stimularea provocărilor pentru a reacționa în forță (…) [Israelul] nu se ferește să spună lumii că singura modalitate de a ajunge la o înțelegere pașnică este anexarea Cisiordaniei și Gazei”, Guvernul Netanyahu urmărind să facă imposibilă crearea unui viitor stat palestinian.
Cuvintele lui Borell pot părea lipsite de diplomaţie, intervenţia sa poate fi considerată una care încalcă limbajul de catifea din fişa postului, dar membrii înşişi ai actualului Executiv israelian refuză explicit palestinienilor nu doar dreptul la statalitate, ci şi calitatea de a fi un popor. În ce îl priveşte, premierul Netanyahu şi-a făcut un titlu de glorie din a submina orice şansă pentru un stat palestinian.
Campania din Cisiordania nu este astăzi doar despre confruntări armate, ci şi despre distrugerea infrastructurii, confiscări de terenuri, demolări şi strămutări. Adăugând o Gaza distrusă aproape în totalitate, statul palestinian a ajuns himera care mai bântuie doar saloanele somptuoase ale reuniunilor internaţionale pe tema Orientului Mijlociu.
