Când vine vorba de a-i face pe copiii partenerului tău să te accepte sau pe copiii tăi să îți accepte noul partener, totul devine o provocare!
Realitatea este că relația dintre mamele și copiii vitregi are o serie de caracterici unice:
Legăturile sunt prin alianță, nu biologice. Mamele vitrege, spre deosebire de cele naturale, nu beneficiază de sprijinul oxitocinei, hormonul atașamentului. Cel puțin nu automat. De aceea, este nevoie de timp pentru a se consolida o relație între acestea și copiii partenerului.
Ca mama vitregă, simți că ești mereu sub observație, ca la un examen. Se activează o serie întreagă de stereotipuri sociale, întreaga noastră cultură tinde să pună copiii în defensivă în fața mamelor vitrege. De asemenea, vei fi considerată o mama “bună” doar dacă îi iubești ca și cum ar fi copiii tăi. Dar nu sunt, iar tu nu știi niciodată exact care este locul tău, ce poți face sau spune și ce nu. Singurul lucru de care poți fi sigură este că nu ești la înălțimea sarcinii, oricât te-ai strădui.
Relația de cuplu depinde de relația pe care o vei avea cu cei mici. Dacă nu reușești să te înțelegi bine cu ei, cuplul vostru nu are la fel de multe șanse de viitor, ceea ce atrage după sine o presiune suplimentară.
Copiii sunt ușa prin care fosta reușește să se strecoare în viața voastră. Fie pentru că acea persoană v-a făcut viața imposibilă, fie pentru că îți este greu să te împaci cu trecutul partenerului, fie pentru că te compari sau ești comparată cu fosta, fie pentru că ea este atât de prezentă încât simți că nu mai este loc pentru tine, nu oricine poate gestiona adecvat o astfel de situație.
Copiii vitregi pot fi ostili sau indisponibili pentru o relație cu tine, iar printre cauzele cele mai comune se numără:
Gelozia – În funcție de vârsta lor, unii copii sunt geloși pe străini, iar pentru ei tu ești un intrus. Desigur, dragostea pentru partener este diferită de cea pentru copii și tu nu vii pentru a lua locul nimănui, dar nu este ușor de explicat acest lucru unui copil de cinci ani.
Teama de abandon – Au fost deja martorii separării părinților, așa că unii copii se tem că vor fi și ei separați de aceștia și nu vor mai fi iubiți. Amintiți-vă că în spatele multor atitudini ostile se ascunde teama.
Conflicte de loialite – În funcție de modul în care adulții au gestionat divorțul, unii copii simt că îl trădează pe unul dintre părinți dacă se înțeleg bine cu noul partener al celuilalt părinte. Dacă nu există claritate, copiii pot ajunge să creadă că ești acolo pentru a fura locul mamei sau al tatălui lor și atunci se simt obligați să rămână “loiali” părintelui care se află sub această “amenințare”. Poate copiii nu te urăsc și chiar le poți părea de treabă, însă nu își permit luxul de a simpatiza cu tine.
Manipulare – după o despărțire cu scântei, șantajul emoțional poate fi la ordinea zilei, iar copiii reprezintă, din păcate, arma perfecta. Nu este nimic neobișnuit ca fostul partener să-și transforme copiii în mici spioni – sabotori.
Vinovăția părinților – copiii se comportă mai bine și se dezvoltă mai sănătos într-un mediu caracterizat în același timp de căldură emoțională, dar și de limite. Atunci când părinții se despart, se generează adesea sentimente de vină și acest echilibru este perturbat. Pentru a compensa trauma despărțirii, unii părinții devin foarte permisivi.
Fie mamele sunt copleșite de responsabilitățile unui părinte singur, fie tații sunt îngroziți de faptul că fosta nu-i va lăsa să vadă copiii sau că aceștia vor înceta să-l mai iubească, așa că limitele încep să se dilueze.
Cum îi poți determina pe copiii partenerului să te accepte?
În primul rând, nu ar fi rău să îți revizuiești așteptările. Presiunea ca toată lumea să se integreze și noua familie să fie una mare și fericită este una dintre principalele surse de stres și respingere în familiile recompuse. De aceea, un prim pas este să acceptăm că noul model de familie este diferit, că iubirea nu vine “automat” și că este posibil să existe tensiuni interne cu care să ne confruntăm.
Tu ești adultul. Nu trebuie să îi iubești cu forța, dar e necesar să găsești o modalitate de a gestiona situația ca un adult matur emoțional.
Ai răbdare și nu forța situația. Oricât de mult ți-ai dori să te apropii de copiii vitregi, acest proces necesită timp și trebuie să te adaptezi ritmului lor. Și ei se adaptează la o situație la care, până la urmă, le este dificil să se adapteze.
Împărtășiți treptat activitățile. Important este ca ei să se simtă confortabil în preajma ta și să le câștigi încrederea, așa că poți începe prin a te interesa de activitățile care le plac.
Nu lua personal anumite comentarii nepotrivite. Acestea sunt, adesea, rezultatul faptului că ei nu își gestionează emoțiile în mod corespunzător și nu au legătură cu tine, ci cu oricine ar fi fost noua parteneră a tatălui lor.
Înconjoară-te de femei care știu prin ce treci, care au trăit situații similare. Ajută mult să afli că nu ești ”defectă” și că adaptarea la noua familie este un proces firesc, de durată, cu suișuri și coborâșuri.
Mai multe informații pe această temă puteți afla urmărind ediția LA PLURAL, aici.