10.8 C
București
duminică, 3 martie, 2024
Google search engine
EDITORIALOpiniiAdevărul absolut al fiecăruia

Adevărul absolut al fiecăruia

De 30 de ani lucrez cu informația. Cu fondul ei, dar și cu prezentarea ei. În tot acest timp m-am întrebat care din cele două conține mai mult adevăr. Am scris un tratat despre manipulare și propagandă, încercând să arăt oamenilor ce ușor se pot lăsa convinși că ceea ce văd e adevărat. E adevărul! E adevărul absolut!

De un an privesc În Spatele Știrilor, la Canal 33, împreună cu Alexandru Răducanu. Și mă străduiesc să nu cad în capcana de a comenta un eveniment, un incident, o schimbare, o tragedie fără să-mi reamintesc faptul că ceea ce văd eu la televizor sau pe net nu e adevărul. Ci, poate, doar o mică parte din el, dar filtrată serios de cel care mi-o transmite. Deseori, fără intenție. De aceea, azi, o să scriu un altfel de editorial.

Mi s-a spus de multe ori că nu există adevăr. Că nimeni nu l-a văzut, că nu-l poate arăta nimeni cu degetul. Că fiecare om îşi construieşte propriul adevăr în funcţie de informaţiile pe care le are, de modul în care a fost crescut, de lucrurile în care crede, de cei din jurul lui. Că nu se poate şi e chiar periculos să încercăm raportarea tuturor lucrurilor la un adevăr suprem, pentru că oamenii sunt mult prea mici pentru a-l atinge. Fiecare cu adevărul lui mărunt şi neînsemnat, dar atât de important atunci când îl opunem adevărului celuilalt. De nezdruncinat, ca şi când ar fi rupt din acel copac al înţelepciunii.

Aceiaşi oameni care-mi spuneau că nu există adevăr ţineau cu dinţii, în schimb, de părerile lor, de convingerile lor, de senzaţiile și percepțiile lor. De fapt, ei îşi apărau dreptul de a crede în ce vor ei. De a-şi prezerva universul strâmt în numele adevărului propriu. Ei nu pledau pentru înţelegere, ci pentru ”dreptul” de a nu fi contrazişi. De a nu li se pune și de a nu fi forțați să-și pună la îndoială convingerile.

Atunci când crezi cu tărie în ceva, pentru că ai nevoie să crezi, transformi totul în adevărul tău. Viaţa ta se mulează pe el. Toate lucrurile, oamenii, ideile intră în universul tău doar după ce au trecut prin acest şablon, devenit Adevărul. Şi-l aperi cu disperare pentru că nu vrei ca universul tău să se clatine. N-ai putere să o iei de la capăt. Nu te gândeşti niciodată că cel de lângă tine are un univers construit pe baza unui adevăr, poate, exact opus celui în numele căruia respiri şi iubeşti tu.

Atunci când întâlneşti un om care e capabil să-şi susţină adevărul mai puternic decât tine, atunci când argumentele lui şi rezultatele modului în care crede sunt superioare reuşitelor tale, atunci când simţi că-ţi fuge pământul de sub picioare, apelezi la sintagama atât de preferată de cei slabi: nu există adevăr absolut. Pentru că, dacă ar exista, cine l-ar deţine? Ce om ar fi capabil să descifreze secretele universului? Şi cum l-am recunoaşte? Cum aş putea accepta că el e mai bun decât mine? Mai demn să deţină acest adevăr şi mai capabil să-l împărtăşească celorlalţi.

Cât din ceea ce cunoaştem e adevărat? Cum se face că lucrurile despre care avem senzaţia că ştim atâtea se dovedesc false? De ce adevărurile noastre se schimbă atât de des? Oare acesta nu e un indicator al (in)capacităţii noastre de a “descoperi” adevăruri? Oare nu cumva periodica noastră căutare a adevărurilor care să justifice noile noastre scări de valori, care să explice ceea ce ni se-ntâmplă, care să ne facă universul din nou acceptabil, ar trebui să ne dezvăluie tocmai fragilitatea uneltelor cu care decidem ce e adevăr şi ce nu?

Radu Herjeu
Radu Herjeuhttp://canal33.ro
Jurnalist cu peste 23 de ani de experienţă în presa scrisă, radio şi televiziune, premiat cu Diploma „Distincția Culturală” al Academiei Române, fost membru al Consiliului National al Audiovizualului şi fost lector universitar la Facultatea de Jurnalism-Filosofie din cadrul Universităţii Spiru Haret, Radu Herjeu este dramaturg şi autor a 8 volume de versuri, dramaturgie, publicistică, analize şi interviuri.
RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments