Adormirea Maicii Domnului este una dintre cele mai importante sărbători creștine, cu o semnificație profundă atât pentru ortodocși, cât și pentru catolici, care marchează momentul în care Fecioara Maria, mama lui Iisus Hristos, a fost ridicată cu trupul și sufletul la cer, un act de recunoaștere a sfințeniei și purității sale.
Adormirea Maicii Domnului, numită Sfânta Maria Mare, este prăznuită în fiecare an la 15 august.
În tradiția creștină se crede că Maria a fost anunțată de arhanghelul Gavriil cu trei zile înainte, că urma să fie luată la cer. Apostolii, care se aflau în diferite părți ale lumii, au fost aduși miraculos la patul său de moarte pentru a fi martori la acest eveniment sfânt.
În această zi bisericile ortodoxe din întreaga țară oficiază slujbe speciale dedicate Adormirii Maicii Domnului. Credincioșii se adună pentru a participa la Sfânta Liturghie, pentru a se ruga și a aduce mulțumiri Maicii Domnului. Multe biserici, mănăstiri și lăcașuri de cult își sărbătoresc hramul în această zi, atrăgând mii de pelerini. Cel mai cunoscut pelerinaj din România are loc la Mănăstirea Nicula, în județul Cluj. Aici, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului atrage anual zeci de mii de credincioși care vin să se roage.
Maica Domnului, identificată în Panteonul românesc cu Sântămăria Mare (15 august), cu Sântămăria Mică (8 septembrie) şi cu Maica Precesta are trăsăturile Marii Zeiţe neolitice şi este invocată în momentele de grea cumpănă. (Ion Ghinoiu)
În dimineata acestei zile femeile merg la biserică, apoi la cimitir, unde se tămâiază mormintele adormiților din neam. Astăzi se sfințesc struguri, prune și faguri de miere care se împart credincioșilor și nevoiașilor.
Din struguri, în această zi este bine să se mănânce întâi. Deoarece rodul viilor acum începe să dea în copt, în această zi se obişnuiește a se tocmi pândarii.
Strugurii, spun bătrânii, se pomenesc în descântece, zicându-se: Iar N. să rămâie curat, Luminat, Ca steaua din cer, Ca roua din câmp, Ca strugurii în vie, În ziua de Sântă-Mărie.
Adormirea Maicii Domnului marchează în tradiția populară începutul toamnei și sfârșitul verii. Se crede că, de acum înainte, vremea începe să se răcească, iar oamenii încep să se pregătească pentru toamnă, recoltând ultimele roade ale verii. intervalul dintre Sfânta Marie Mare (15 august) şi Sfânta Marie Mică (8 septembrie) este cunoscut în popor şi sub denumirea de Între Sântămării. Tradiţia spune că este perioada cea mai potrivită pentru semănăturile de toamnă.
Ciobanii îşi coboară turmele de oi de pe munte, semn că anotimpul călduros este pe sfârşite. De azi, bărbații îşi schimbă pălăria cu căciula, iar cei care mai sunt văzuţi cu pălăria după această dată sunt luaţi în râs de ceilalţi săteni. Tot de azi nu se mai doarme pe prispa casei, ori sub cerul liber.
Un alt obicei răspândit este culesul florilor și ierburilor de leac, despre care se spune că au puteri miraculoase dacă sunt adunate în ziua de 15 august. Aceste plante sunt aduse la biserică pentru a fi sfințite, după care sunt folosite ca remedii naturiste în timpul anului.
În vechime era obiceiul ca fetele, în postul Sfintei Mării să-și coasă cămăși lucrate numai în alb, cu care se găteau în ziua sărbătorii.
Se spune că în această zi nu este bine să mergi înapoi, întrucat atragi tristeţea Maicii Domnului.
Confor unor vechi superstiții, de Sfânta Maria Mare nu se taie pletele, nu se retează părul. De asemenea, nu este bine să mergi înapoi, întrucat atragi tristeţea Maicii Domnului.
O altă superstiţie legată de ziua Adormirii Maicii Domnului spune că nu este bine să se aprindă focul în sobă, acesta fiind un gest care atrage boala şi ghinionul.
De spune că dacă trandafirii înfloresc în apropierea zilei Sfintei Marii, este un semn că toamna va fi lungă și caldă.
Surse: Tudor Pamfile-Sărbătorile la români; Ion Ghinoiu – Zile și mituri. Calendarul țăranului român; Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului român
