Momente magice de Crăciun: în războiul devastator din 1914, armistițiul de Crăciun a devenit simbolul păcii. Trupele britanice, germane si franceze au lăsat armele și s-au bucurat împreună de sărbătoarea nașterii Mântuitorului.
Primul Război Mondial a rămas în istorie ca fiind unul dintre cele mai sângeroase conflagrații din istorie.
Și totuși, pe frontul de vest, armata francezilor si britanicilor pe de o parte, și cea a germanilor de cealalta parte, au lăsat armele pentru o zi și o noapte și au ieșit din tranșee pentru a sărbători împreună Crăciunul.
Scrisorile trimise către cei de acasă stau mărturie întâmplărilor de atunci.
„Brusc, au început să apară lumini de-a lungul parapetului german care era la 50-60 de metri de noi, erau brazi împodobiţi cu lumânări aprinse, care au ars constant în aerul îngheţat, fără vânt…” – sergentul britanic Graham Williams, Brigada a V-a Londoneză de Puşcaşi în „The Times”, august 1947
„Pentru început, germanii au cântat un colind de-al lor şi apoi noi am cântat unul de-al nostru, până când noi am început să cântăm «O Come, All You Faithful» şi germanii s-au alăturat imediat cântând acelaşi imn în versiunea sa latină, «Adeste Fideles»” – sergentul britanic Graham Williams, Brigada a V-a Londoneză de Puşcaşi în „The Times”, august 1947
„Şi m-am gândit, ei bine, acesta este într-adevăr un lucru extraordinar: două naţiuni, în mijlocul unui război, cântând acelaşi colind. Era ireal, era magic, avem impresia că dorm și visez…” – sergentul britanic Graham Williams, Brigada a V-a Londoneză de Puşcaşi în „The Times”, august 1947
„Era un ajun de Crăciun ca în cărțile poștale. Era o splendidă lună, mare și palidă, ger și alb aproape peste tot. Și, în jurul orei – să zicem 7 sau 8 seara, am auzit acel cântec și multă zarvă… Apoi, deodată, au apărut lumini de-a lungul întregii tranșee germane și m-am gândit: «Ce lucru ciudat!», după care germanii au început să cânte «Stille nacht, heilige nacht».
„M-am sculat – toate celelalte santinele au făcut același lucru – i-am sculat pe toți ceilalți pentru a veni să vadă ce Dumnezeu se petrecea. Ei și-au terminat cântecul, noi i-am aplaudat, după care ne-am gândit că trebuie să ripostăm și noi într-un fel, așa că am răspuns cu «The First Noel».
Când am terminat, ei au început cu toții să bată din palme apoi au atacat unul dintre colindele lor favorite, «O, Tannenbaum», care are aceeași melodie ca «The Red Flag».
„Așa că am continuat, mai întâi germanii cântând un colind de Crăciun de-al lor, și noi cântam un altul. Apoi noi am început «O come all ye faithfull», iar germanii ni s-au alăturat imediat, cântând același lucru cu cuvinte latine «Adeste fideles».
„M-am gândit că așa ceva cu adevărat ieșit din comun, ca două țări să cânte colinde împreună în timpul unui război.”
Colindele comune l-au inspirat pe căpitanul german Josef Sewwald să facă un gest îndrăzneţ: „Am strigat la duşmanii noştri într-o engleză aproximativă, fusesem la Londra câteva luni în 1910, că nu vrem să tragem şi că am vrea să facem un armistiţiu de Crăciun. Am spus că voi veni din partea mea şi vom putea vorbi unii cu alţii”.
Și minunea s-a produs!
Armistițiul de Crăciun a intrat în legendă, considerat un gest emblematic, în care iubirea de oameni a triumfat în fața vărsării de sânge și a urii războiului.
La primele raze ale dimineții, mulți dintre soldații germani au ieșit din tranșee și s-au apropiat de liniile aliate, traversând „No Man’s Land”, (pământul nimănui), plin de sârmă ghimpată, care despărțea armatele. strigând „Crăciun fericit” în limba maternă a dușmanilor lor.
La început, soldații aliați s-au temut că este vorba de un truc, dar văzându-i pe germani neînarmați, au ieșit din tranșee și au dat mâna cu soldații francezi și britanici.
Au făcut schimb de țigări, brichete și mici subveniruri. și au cântat împreună colinde.
A existat chiar și un caz documentat în care soldați din tabere opuse au jucat un joc de fotbal.
Aproape de necrezut, Miracolul de Crăciun s-a întâmplat, armele au amuțit în acea noapte rece, iar soldații din ambele tabere s-au bucurat împreună de sărbătoarea Nașterii Domnului.
Dar, desi războiul a continuat a doua zi soldații, adevărați gentlemani, s-au salutat înainte de a intra sub tirada armelor.
„La 8:30 am tras trei gloanţe în aer şi am pus steagul pe care scria «Crăciun fericit» pe parapet.
Un german a pus un steag pe care scria «Multumesc». Ne-am salutat şi ne-am întors în tranşee. El a tras două gloanţe în aer şi războiul începuse din nou”, îşi amintea căpitanul britanic Charles „Buffalo Bill” Stockwell într-un interviu pentru „The Guardian” în 1959.
La mai bine de un secol de când războiul a izbucnit, soldații germani și britanici încă se mai întâlnesc, dar doar ca să joace partide amicale de fotbal în memoria celor care au pierit pe Frontul de Vest.
