Timp de peste trei decenii am fost un spectator detaşat al procesului electoral, un spectator cu stoc de popcorn şi cola, iniţial alegînd răul cel mai mic, că n-am avut ce altceva, apoi mulţumindu-mă cu statul acasă.
Însă acum au reuşit. Au reuşit să mă înfurie.
Cînd l-au scos pe Ciucă din buzunarul cu gonflaţi înstelaţi ai Armatei pentru a-l sui în scaunul de ministru, apoi de preşedinte de partid şi premier pentru a-l trimite la prezidenţiale, pe reţetele Iohannis şi Dăncilă, m-au înfuriat.
Cînd l-am văzut pe Ciolacu fandosindu-se în privinţa candidaturii la preşedinţie precum o primadonă de casă de cultură comunală, m-au înfuriat. Cînd l-au învăţat să ne spună repetat, în campanie, cît de bine trăim, m-au înfuriat şi mai tare.
Cînd au scos-o pe Lasconi din bideurile fundăturii câmpulungene ca s-o trimită la prezidenţiale, m-au înfuriat.
Cînd am văzut pe listele pentru locale şi europarlamentare aceleaşi figuri de şmecheri, de acoperiţi, de baroni, de luzări atîrnători la uşile partidelor şi de curviştine, m-au înfuriat.
Cînd au stabilit alegeri prezidenţiale şi parlamentare intercalate, m-au înfuriat.
Cînd au promis eliminarea inechităţilor din sistemul de pensii militare prin actualizarea soldelor de grad şi de funcţie, apoi au dat militarilor lovitura de graţie cu avocata oricui numai a poporului nu, m-au înfuriat.
Cînd am văzut pe listele pentru parlamentare aceleaşi figuri de şmecheri, de acoperiţi, de baroni, de luzări atîrnători la uşile partidelor şi de curviştine, ca la europarlamentare şi locale, m-au înfuriat.
Cînd au decis renumărarea voturilor după primur tur al prezidenţialelor, m-au înfuriat.
Cînd au decis anularea primului tur, m-au înfuriat atît de tare încît nu există cuvinte în dex să descrie.
Cînd l-am văzut pe Iohannis anunţînd rînjind că rămîne la Cotroceni şi guvernul va fi făcut tot sub bagheta lui, m-am înfuriat.
Cînd au asmuţit televiziunile şi presa scrisă aservite asupra votanţilor şi susţinătorilor lui Georgescu, m-au înfuriat. Minciunile grosolane, burtierele apocaliptice, tilurile imbecile şi alarmiste m-au înfuriat.
Cînd i-au săltat cu circotecă şi fără probe, aşa cum s-a dovedit ulterior, pe Potra şi Sechila, m-au înfuriat.
Cînd au trimis Miliţia acasă la oameni pentru nişte inofensive postări pe reţelele de socializare, m-au înfuriat.
Cînd văd cum caută în continuare, prin mijloace represive, să acopere şi să justifice ceea ce mulţi numesc o lovitură de stat, mă înfurii.
Cînd văd exact aceleaşi eterne figuri de partid soioase, putrede şi răsuflate scoase la înaintare în studiourile televiziunilor şi online, mă înfurii.
Cînd văd cum singura lor grijă, la început de iarnă, e tot împărţirea ciolanului, mă înfurii.
Cînd merg la piaţă, ştiind preţurile de luna trecută, mă înfurii. Cînd mă gîndesc cît voi plăti în curînd curentul, gazele, întreţinerea, mă înfurii.
Cînd văd cum mimează reforma aparatului bugetar, ăla umflat în ultimii ani la aproape 1,3 milioane de funcţionari din care peste 70% sînt sinecuri, amantlîcuri şi nepotisme, mă înfurii.
Fiecare mişcare represivă, fiecare încercare de manipulare ordinară cu ruşi, legionari şi alte asemenea aberaţii, fiecare mutră arogantă de partid aflat la guvernare care apare public, fiecare afirmaţie despre cît de bine o ducem, fiecare preţ de produs alimentar şi fiecare factură, fiecare mimare de reformă, toate mă înfurie.
Şi ştiu că aceeaşi furie arde în alte cîteva milioane de români care s-au săturat de tuneluri fără lumini, de bocanci pe jugulară, de arogantocraţie şi coruptocraţie. S-a văzut la vot. Fiindcă nu, nu a fost vorba despre Georgescu la aceste alegeri. A fost vorba despre cei care de 35 de ani ţin ţara asta la coada Europei are cărei valori le rumegă cu nesimţire declamativă printre măsele.
În loc de concluzie, merită redat Dan Pavel: “Au fost cele mai mișto alegeri. Patru stele din cinci. Recomand și sezonul trei. Indiferent cine și cum era mânjit, ce s-a întâmplat la alegerile astea a fost foarte simplu. Toți ticăloșii interesați din presă, politică, diplomație, culte și societatea civilă au zis că poporul trebuie să facă într-un fel. Bă, dar toți, nu așa! Poporul a zis nu, ba pe-a mă-tii, și a făcut în cu totul alt fel. Drept pentru care poporul a fost pedepsit și obligat să mai încerce odată. E definiția democrației. Evident că poporul știa că omul este excentric și că a intrat cam pe blat, dar s-a entuziasmat să dea un vot de blam la adresa clasei politice. Sper din toată inima ca, pe lângă ceilalți candidați din partea mafiei, să avem și o opțiune total ridicolă la următoarele alegeri. Un platou cu mici, un viezure buimac sau un clovn în bikini. Am încredere că poporul român e suficient de amuzant, dar și de supărat încât să aleagă viezurele doar ca să mai dea o palmă jigodiilor care ne mint pe față. Eu aș vota cu două mâini viezurele. I-aș face și campanie gratuit, dar cred că micii ar câștiga detașat cursa pentru prezidențiale.”
