23.6 C
București
sâmbătă, 13 iulie, 2024
Google search engine
DiverseCălușul – simbol și elemente ritualice în tradiția populară

Călușul – simbol și elemente ritualice în tradiția populară

Căluşul, un obicei tradițional românesc, își are originile în practicile precreștine și a evoluat dintr-un vechi ritual de vindecare și purificare, fiind în strînsă legătură cu ritualurile de fertilitate și protecție ale comunităților agrare.

Cultul străvechi al zeului cabalin protector al cailor, care se naşte şi moare simbolic la Rusalii, se numeşte în tradiţia populară Căluş. Moartea şi naşterea simbolică a zeului Căluş erau evenimente ce se desfăşurau la echinocţiul de primăvară, martie-aprilie, în perioada împerecherii cailor, dar o dată cu apariţia creştinismului au fost împinse în afara ciclului pascal, pentru a lăsa loc sărbătorilor pascale.

Dansul călușului se desfășoară în săptămâna dinaintea Rusaliilor și are un scop tămăduitor. Rolul călușarilor este de a preveni acțiunea negativă a ielelor, precum și de a-i vindecă pe cei afectați. În această perioadă, dansatorii de Căluș colindă satele, oferind spectacole și binecuvântări comunității. Integrarea Călușului în calendarul sărbătorilor creștine a contribuit la păstrarea și revitalizarea acestui obicei tradițional. Actele şi practicile magice ale Căluşului au diferite finalităţi: luptă împotriva Ielelor sau Rusaliilor, vindecă bolile provocate de acestea (luatul din căluș, fertilizează holdele de grâu, cirezile de vite şi femeile sterile). Fiindcă se desfășoară în săptămâna dinaintea Rusaliilor, ritualul Călușului este asociat cu trecerea către vară. Dansul Călușului este însoțit de o serie de elemente simbolice și ritualice. Cei care participă la acest dans poartă măști și costume specifice, iar căpetenia grupului, numită vătaf, joacă un rol central în desfășurarea ritualului. Bățul sau “călușul”, care este un simbol esențial al dansului, reprezintă legătura cu strămoșii și puterile supranaturale.

Istoricii spun că cea mai veche melodie pentru acest dans este atestată abia în secolul al XVII-lea, derivând din practicile antice, care aveau ca scop purificarea.

Dansul călușului e confirmat de către Dimitrie Cantemir, care, în „Descrierea Moldovei”, spunea despre călușari: „Căci ei au peste o sută de jocuri felurite și câteva așa de meșteșugărite, încât cei ce joacă parcă nici nu ating pământul și parcă zboară în văzduh.”

Dansul călușarilor reprezintă un simbol viu al culturii noastre, exprimând – atât prin vestimentație, cât și prin mișcările călușarilor – unicitatea poporului român.

Sursă foto: promenada culturală

Datorită vechimii ancestrale, în Căluş s-au contopit, prin suprapunerea unor sărbători celebrate la date diferite, două reprezentări mitologice principale: una legată de venerarea Ielelor (Rusaliilor, Vântoaselor etc.) şi cealaltă de cultul cabalin, notează lucrarea “Sărbători şi obiceiuri româneşti”, scrie Ion Ghinoiu, în volumul “Sărbători şi obiceiuri româneşti”

Călușul a devenit cunoscut în lume după ce, la începutul anului 1935, Institutul de Folclor a primit din partea prestigioasei „Societăţi engleze de dans şi cântec popular”, o invitaţie  cu rugămintea ca o formaţie de căluşari din România să ia parte la „Concursul internaţional de dansuri populare de la Londra”.

Avându-l în juriu pe Dimitrie Gusti, la Arenele Romane din Bucureşti, a fost organizat un concurs la care au luat parte cele mai bune echipe de căluşari din ţară. Desemnați să plece la Londra au fost Căluşarii din Pădureţi.

La Londra, dintre cele 42 de echipe de dansatori venite din întreaga lume, Căluşarii din Pădureţi, au obținut locul I. În cele 10 minute, durată reglementară stabilită pentru fiecare joc, călușarii, acompaniaţi de o cobză şi o vioară, cu dansurile lor energice și pline de viață, cu costumele viu colorate, cu chimire artistic brodate și panglici atârnate la pălării, au reușit să capteze atenția și admirația spectatorilor londonezi, demonstrând complexitatea și frumusețea folclorului românesc.

Călușari – sursă foto: promenada culturală

Această reprezentație a fost un moment semnificativ pentru promovarea culturii și tradițiilor românești pe scena internațională. Prezența lor la un eveniment de o asemenea anvergură a contribuit la recunoașterea și aprecierea tradițiilor populare românești în întreaga lume.

În urma reprezentației călușarii din Pădureți, au fost numiți de ziarele internaționale ale vremii „Tigrii Carpaților” sau „Diavolii jocului popular.”, iar tradiția acestui dans popular s-a transmis din generație în generație.

Pe 25 noiembrie 2005, Călușul a fost inclus în lista patrimoniului cultural imaterial al umanității de către UNESCO, recunoaștere care a subliniat importanța sa culturală și necesitatea de a fi conservat și promovat. Această distincție a contribuit la creșterea interesului pentru Căluș, atât în rândul cercetătorilor, cât și al publicului larg.

Călușul este mai mult decât un simplu dans; este un simbol al identității culturale românești, o manifestare a legăturii profunde dintre om și natură, dintre trecut și prezent. Originile sale precreștine, îmbinate cu influențele creștine ulterioare, fac din Căluș un exemplu remarcabil de continuitate și adaptare culturală. Prin conservarea și promovarea acestui obicei, comunitățile rurale și instituțiile culturale contribuie la păstrarea unei părți esențiale din patrimoniul spiritual al României.

Surse: Ion Ghinoiu-Calendarul țăranului român/ Sărbători și obiceiuri românești; Tudor Pamfilie-Sărbătorile la români; Antoaneta Olteanu-Calendarele poporului român

Veronica Diac
Veronica Diachttp://canal33.ro
A preferat întotdeauna să facă munca „nevăzută” a unei redacții jurnalistice, cea de documentare, extrem de prețuită și de căutată atunci „când îți arde buza”, dar care îl lasă mereu în umbră pe autorul ei. E specializată în relația presei cu instituțiile bancare, de asigurări sociale și de sănătate, dar și pe spinoasa problemă a pensionării. Pasiunea ei cea mare e însă să scrie povesti urbane despre locuri și personaje care au făcut cândva „istorie”!
RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments