Alegerea lui Donald Trump drept președinte al Statelor Unite ale Americii a schimbat paradigma relațiilor internaționale. Ce schimbări va aduce cutremurul geopolitic al cărui epicentru, deocamdată, este Ucraina, dar care va afecta și Republica Moldova? Ce vor face autoritățile de la Chișinău?
Președinta Maia Sandu, realeasă pentru un al doilea termen în această funcție, își va adapta sau nu vectorul de politică externă?
Observ că apar tot mai multe informații lansate de echipa lui Trump, potrivit cărora acesta și-ar dori încetarea imediată a războiului din Ucraina, că peninsula Crimeea e pierdută și că negocierile de pace se vor purta în jurul teritoriilor nou anexate de Federația Rusă, pe care Moscova le consideră teritorii rusești. Mai mult, oficialii de la Kiev ar trebui să renunțe, pentru circa 20 de ani, la intrarea în NATO.
Toate aceste informații vorbesc despre faptul că Sud-Estul Europei intră în fibrilație geopolitică și că teritoriul dintre Prut și Nistru va fi afectat, fie și pentru faptul că la Bruxelles Republica Moldova e văzută la pachet cu Ucraina.
După audierile de confirmare în Parlamentul European, noul comisar european pentru extindere, Marta Kos, a declarat că „în timpul dialogului avut cu membri ai Parlamentului European în ultimele săptămâni, am fost întrebată care ar fi prima ţară care ar intra mâine în UE. Am răspuns Ucraina, dar eu nu am o baghetă magică. Pot să vă asigur că nu voi accepta niciodată ca ţările candidate să fie blocate dacă ele îndeplinesc criteriile de aderare. Și invers”. În același timp, noul oficial european a precizat că își dorește ca cel puțin una sau două țări din Balcanii de Vest să-și încheie toate capitolele de aderare până la sfârșitul mandatului ei, în 2029.
În contextul în care se conturează posibilitatea ca statul moldovean să nu adere în 2030 la Uniunea Europeană, există probabilitatea ca Republica Moldova să nu renunțe pe termen mediu și scurt la parteneriatul pe care îl are cu Ucraina. Fie și pentru faptul că acest parteneriat este în prezent crucial pentru autoritățile ucrainene. Republica Moldova și România sunt, vor fi și în perioada post-conflict, principalele țări de tranzit ale mărfurilor ucrainene. Această stare de fapt a fost recunoscută în februarie 2024, înaintea încheierii misiunii sale la Chișinău, de ambasadorul Ucrainei în Republica Moldova, Marko Shevcenko. „Republica Moldova este un partener crucial pentru Ucraina, deoarece este principala țară de tranzit a mărfurilor în și din Ucraina”, a spus ambasadorul ucrainean.
Tot el a precizat, cu subiect și predicat, că după expirarea contractului de tranzit al gazului rusesc prin Ucraina, la 31 decembrie 2024, Guvernul ucrainean nu va iniția prelungirea acestui contract. Ambasadorul Shevcenko a precizat că cei de la „Gazprom” au anunțat și ei că nu vor mai prelungi contractul de tranzit cu Ucraina.
Posibila lipsă de gaz metan va afecta funcționarea centralei termoelectrice de la Cuciurgani care alimentează cu energie electrică circa jumătate din necesarul de electricitate al Republicii Moldova, dar și necesarul energetic al Bugeacului, din sudul regiunii Odesa.
Oficialii moldoveni afirmă că au pregătit soluții pentru acest probabil scenariu, dar subliniază că cei din regiunea transnistreană nu vor mai primi gaz gratis.
Este adevărat că atât Kievul, cât și Chișinăul, au făcut/fac pregătiri pentru a deveni independente de gazul metan rusesc. În ianuarie 2024, Republica Moldova și Ucraina au aderat la Coridorul Vertical de Transport care transportă gaze naturale din Azerbaidjan, via Turcia și Grecia, către Ungaria.
Aflându-se la Baku, unde s-a desfășurat Conferința ONU privind schimbările climatice (COP29), ministrul Energiei, Victor Parlicov, a participat la panelul de discuții „Coridorul Vertical: Noua linie vitală energetică a Europei”, dedicat subiectului consolidării capacităților de transport a gazelor naturale până în Ungaria. La fel, Parlicov s-a întâlnit cu ministrul energiei din Turcia, Alparslan Bayraktar, unde a convenit intensificarea cooperării moldo-turce în domeniul energetic și s-a agreat semnarea unui Memorandum de Înțelegere în domeniul energetic.
Cel mai probabil, parteneriatul Ucraina/Republica Moldova speră ca gazul metan din Azerbaidjan să poată menține în funcțiune centrala termoelectrică de la Cuciurgani.
Închiderea tranzitului de gaze naturale rusești prin Ucraina va face ca populația și economia regiunii transnistrene să fie dependentă de decidentul politic de la Chișinău, care, așa cum observ, încearcă să își asigure suveranitatea energetică participând la formule alternative de transport al gazelor naturale, fără implicarea Federației Ruse.
Dependența energetică a regiunii transnistrene de Republica Moldova va duce, cel mai probabil, la o încercare de soluționare a conflictului transnistrean care ar omite formatul 5+2. De la începutul războiului din Ucraina, formatul 5+2, (cu participarea OSCE, Rusiei, Ucrainei, Chișinăului și Tiraspolului + UE și SUA ca observatori) nu mai funcționează, pentru că oficialii ucraineni „nu se vor mai așeza niciodată la aceeași masă de negocieri cu Rusia agresoare”.
Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a deplâns înghețarea formatului de negocieri „5+2”, în care Rusia este „garant și mediator” în soluționarea diferendului transnistrean. Potrivit lui Lavrov, Chișinăul încearcă soluționarea problemei transnistrene „fără Rusia și fără mecanisme internaționale”. „Vom face tot ce ne stă în puteri pentru a inversa această tendință și pentru a relua procesul de negocieri. Noi avem în regiunea transnistreană 200.000 de cetățeni ruși și, bineînțeles, suntem preocupați de soarta lor. Nu vom permite ca ei să devină victimele unei noi aventuri occidentale”, a spus Lavrov.
Informațiile lansate de echipa lui Donald Trump spun că Federația Rusă și Ucraina ar trebui să înceapă negocierile de pace ori de înghețare a războiului ruso-ucrainean. Cel mai probabil, subiectul transnistrean și al tranzitului de gaz metan pe teritoriul ucrainean va fi pe agenda discuțiilor.
Continuarea tranzitului gazului metan rusesc către Balcani va menține Federația Rusă în calitate de garant și mediator în soluționarea conflictului transnistrean. Stoparea acestui tranzit poate însemna că Moscova a renunțat la enclava cu pricina și a obținut din partea Statelor Unite un avantaj geopolitic major în altă regiune a globului.
Republica Moldova nu este buricul pământului, este doar o piesă care poate fi schimbată.
Evoluțiile politice din Republica Moldova, inclusiv rezultatul alegerilor prezidențiale, au arătat că regiunea transnistreană nu a putut opri plasarea statului moldovean pe ecartamentul Uniunii Europene.
În locul unei confruntări, decidenții transnistreni au preferat pacea. Acest lucru a făcut ca enclava de peste Nistru să își reducă din valoarea geopolitică. Scăderea valorii geopolitice a regiunii transnistrene a fost posibilă inclusiv decidentului politico/militar ucrainean.
Dacă la 1 ianuarie 2025 va continua tranzitul gazului metan prin Ucraina, către Balcani, va fi semn că Moscova își dorește nu doar continuarea unei afaceri bănoase, ci și o creștere a valorii geopolitice a regiunii transnistrene, inclusiv prin creșterea efectivului militar dislocat acolo. La fel, în perioada post-conflict, Federația Rusă va încerca resuscitarea valorii geostrategice a regiunii de peste Nistru. Se va merge pe căi bătătorite, prin revenirea la formatul 5+2 care va duce la obținerea unei reglementări de tip federal a conflictului transnistrean, formulă agreată anterior de Statele Unite și OSCE.
Modul de reglementare a conflictului transnistrean va fi cuiul lui Pepelea care poate încetini viteza de integrare a statului moldovean în Uniunea Europeană. Statutul de stat candidat la Uniunea Europeană al Republicii Moldova este o garanție că nici o formațiune politică moldovenească nu poate scoate statul moldovean de pe ecartamentul european pe care a fost pus.
Dacă viitorul decident politic de la Chișinău nu va primi susținere fermă din partea decidenților Uniunii Europene, pentru a opune rezistență acestor planuri ale Federației Ruse, ele vor fi aplicate.
