0.7 C
București
duminică, 9 februarie, 2025
spot_img
DiverseCredințe populare despre Sântilie

Credințe populare despre Sântilie

- Advertisement -

Printre cei mai importanti în panteonul popular, divinitate solară şi meteorologică, Sântilie este patronul fenomenelor meteo extreme, el provoacă incendiile în verile toride, produce tunetele, fulgerele şi trăsnetele în timpul furtunilor, leagă şi dezleagă ploile, hotărăşte unde şi când să dea grindina.

Sântilie deține toate simbolurile care îl definesc un autentic zeu solar: trăsura cu roţile de foc şi caii înaripaţi, biciul şi săgeţile de foc, tunetele, trăsnetele şi fulgerele cu care luminează cerul înnorat; subordonarea şi ierarhizarea divinităţilor aducătoare de arşiţă şi foc în luna lui Cuptor multe din acestea fiindu-i surori (Pârliile, Panteliile), fraţi (Ilie Palie, Pantelimon), sau vizitiul la carului ceresc (Foca).

Sântilie a fost chirigiu sau căruțaș, şi pe un drum i-a stricat diavolul căruța. Pentru aceasta, Sântilie s-a fost rugat lui Dumnezeu să-i dea pe mână dracii, măcar o singură zi. Dar de îndată ce i-a avut în față, a tunat şi a trăsnit într-atât de mânios, că nu numai c-au pierit aproape toți dracii şi s-au ascuns, dar că toată lumea s-a înfricosat; multe pagube s-au făcut şi multe vieți s-au primejduit.

Se zice că mai demult Dumnezeu se cam asemăna în putere cu diavolul, şi cum ziditorul era iubitor de pace, făcu zapis cu diavolul, ca să poată trăi liniștiți.

Sfântul Ilie, nici una, nici două, a furat zapisul de la diavol, și după ce se văzu stăpân pe el, o rupse de fugă în cer. Dracul se luă după dânsul şi atâta putu să facă fugând după el, că îl apucă pe Sfânt de picior, dar vezi, trecuse apa pe sub pod! L-a apucat zdravăn, carnea s-a rupt din piciorul sfântului și a rămas în mâna diavolului care a picat din nou pe pământ.

De atunci, Sfântul Ilie a rămas, ca și noi, cu acea scobitură în talpa piciorului.

Pentru asta, Dumnezeu l-a mulţămit îndeajuns, dar ştiind că diavolul nu are să-l mai lase în pace, i-a dat lui Sfântului tunetul şi trăsnetul pe seamă. Când tună Sfântul Ilie, fuge după diavol; nourii întunecă lumea și dracul se ascunde pretutindeni. De acea Sfântul Ilie scapără ca să-l vadă, şi cum îl zăreşte, zvârle cu trăsnetul după dânsul, ca doar-doar il va ajunge şi-l va doborî.”

Sfântul Ilie e stăpânul, cerului, gospodarul de afară, după cum Sfântul Petru este sfătuitorul din rai al lui Dumnezeu.

Sfântul Ilie e geambaş mare, are căruță cu cai de scot foc pe nări. Sunt potcoviţi cu potcoave de argint, și când îi goneşte, bat în copite şi scapără, şi de aceea se văd fulgerele. Și când aleargă căruța prin cer, face mare halálaie, că-s drumurile rele; la noi pe pământ se aude atunci tunând.

De câte ori vrea să trăsnească undeva, Sfântul Ilie se sfătuieşte cu Sfânta Duminică, care îşi are căsuța ei ca şi toate sfintele. Sf. Duminică are o măsuță și un scaun, și pe masă oglindă, iar înaintea oglinzii un sfeșnic cu o lumânare. Prin oglinda aceea se uită în lume şi vede ce fac oamenii; ia apoi sfeșnicul, amenință oglinzii în acea parte, şi acolo trăsneşte.

Într-o legendă, Sfântul îl întreba pe Dumnezeu când este ziua lui, iar Dumnezeu îi spunea: Mai este până la ziua ta, Ilie!, iar după ce ziua lui trecea și sfântul întreba, Dumnezeu îi răspundea că a fost ziua lui, căci dacă ar fi ştiut, ar fi făcut, de bucurie mare, un chef şi o veselie, de s-ar fi prăpădit lumea. Dar așa, Sfântul se supăra și stârnea furtuni cu tunete și fulgere puternice.  

Sărbătoarea Sfântului Ilie este închinată strămoşilor, iar cerurile se deschid noaptea. Se crede în popor că în noaptea de Sântilie morții din cimitir se întorc la casele lor, le e foame și sete. Ziua este numită Moșii lui Sântilie și sfântul dă celor ce împart ploaie caldă și așezată la holdă.

Astăzi, femeile împart copiilor mere scuturate dintr-un măr neatins, să se bucure şi cei în viaţă şi cei morţi. Merele de vară nu se culeg până în ziua de Sântilie, pentru că mărul este un dar făcut de Dumnezeu Sfântului. Dintâi şi-ntâi din măr Sfântu’ Ilie a gustat. Mărul e copacul lui Sântilie, de aceea Dumnezeu i-a spus: până-n ziua ta să nu se mănânce merele, tocmai de ziua ta să guste întâi. Răspunzător de merele timpurii, Sântilie e cel ce dă dezlegarea. Înainte de a fi împărțite, merele se sfințesc la biserică pentru a se preschimba în mere de aur pe lumea cealaltă.

Surse: Tudor Pamfile – Sărbătorile la români; Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului român; Ion Ghinoiu –Calendarul țăranului român;Elena Niculiţă-Voronca – Datinile și credințele poporului român

- Advertisement -
Veronica Diac
Veronica Diachttp://canal33.ro
A preferat întotdeauna să facă munca „nevăzută” a unei redacții jurnalistice, cea de documentare, extrem de prețuită și de căutată atunci „când îți arde buza”, dar care îl lasă mereu în umbră pe autorul ei. E specializată în relația presei cu instituțiile bancare, de asigurări sociale și de sănătate, dar și pe spinoasa problemă a pensionării. Pasiunea ei cea mare e însă să scrie povesti urbane despre locuri și personaje care au făcut cândva „istorie”!
RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

- Advertisment -

Recent Comments

LIVE