Cine crezi că va fi Președintele României după Iohannis? Are rost să merg la vot sau tot “serviciile” îl pun cu forța? Ai grijă ce vorbești cu ăla că este “omul serviciilor”! Astfel de vorbe le aud aproape zilnic pe posturile de televiziune sau în discuții purtate de cetățeni la colțul străzii!
34 de ani de când fosta Securitate era considerată torționarul omniprezent în viețile românilor, de când securiștii erau “terorisții” care au “însângerat” Revoluția română, fantoma acestei Securități, despre care istoricii care i-au studiat arhivele ne-au demonstrat că a fost opresivă dar nu pe cât se credea, bântuie încă pe culoarele puterii din România! De ce spun că doar pe culoarele puterii din România? Pentru că doar celor care au putere le este frică s-o piardă, românii de rând fiind mult mai preocupați de creșterea prețurilor, lipsa locurilor în spitale sau a medicamentelor, nesiguranța zilei de mâine (să nu moară cu zile din cauza unor explozii precum cea de la Crevedia, că vreo mașină condusă de un drogat poate să-i ucidă, sau vreun incendiu cauzat de infrastructura precară din spitale poate să le pună capăt vieții)!
Și atunci de ce să scrii un astfel de editorial? Pentru că politicienii, mass media și avertizorii de integritate trebuie să-și înțeleagă locul și rolul în raport cu serviciile de informații! Dacă aceștia vor continua “să strige lupul” de fiecare dată când ceva nu merge bine și să arate cu degetul spre “maleficele” servicii de informații, acuzându-le că sunt “în tot și în toate”, atunci falimentul este al politicienilor, mass media și al avertizorilor de integritate care nu și-au exercitat drepturile constituționale de a supraveghea activitatea serviciilor de informații și de a dezvălui conspirațiile pe care acestea le pun la cale pentru a conduce “discreționar” România!
Dar ce rol joacă, de fapt, serviciile de informații într-o democrație și care este “puterea” lor? Serviciile de informații sunt vitale, dar și înspăimântătoare. Vitale deoarece pentru ca o țară să prospere, sau și numai să supraviețuiască, decidenții (aleși de către și dintre politicienii votați de cetățeni) trebuie să-și cunoască adversarii! Înspăimântătoare pentru că “informația înseamnă putere”, deci cei care culeg informațiile sunt puternici, motiv pentru care dacă activitatea serviciilor de informații este prost reglementată și supravegheată, acestea pot reprezenta o amenințare la adresa modului de luare a deciziilor în folosul țării și a cetățenilor!
Prin natura acestora, multe informații și modalități de culegere a acestora sunt secrete, lucru care poate face ca serviciile să fie dificil de controlat. Mai mult dacă unii decidenți politici nu vor să știe ce metode sunt folosite în numele lor, nici serviciile de informații nu sunt dornice să le împărtășească, fie din motive de asigurare a secretului activității, fie din dorința de a-și păstra autonomia.
Dificultatea supravegherii activității serviciilor de informații este dată de nevoia de a asigura controlul democratic al unei instituții care trebuie să funcționeze, într-o anumită măsură, într-un mod secret. De aceea, secretul necesar asigurării securității activității de informații poate să încurajeze și să ofere acoperire pentru practici ilegale sau imorale, iar procesul democratic poate fi subminat de infiltrarea partidelor politice, sindicatelor, mass media sau a societății civile.
Există și pericolul ca politicienii să fie tentați să folosească resursele serviciilor de informații! Însă, în state democratice, cum este și România, procesul de supraveghere a activității serviciilor de informații este foarte clar reglementat, iar controlul parlamentar, accesul liber la informație al mass media și al societății civile conferă legitimitate și garantează că serviciile de informații sunt în slujba statului și apără drepturile și libertățile garantate de constituție și nu interese politice dubioase sau în afara legii!
Și atunci, ce nu se pupă? Oare proverbul românesc “Omul sfințește locul” a fost înlocuit cu “lupul paznic la oi?” Și atunci suntem în paradigma în care “lupul strigă lupul” sau “vulpea care nu ajunge la struguri spune că sunt acri”?
Ca atare, domnilor politicieni și ziariști, nu ar fi mai bine ca, în loc să isterizați societatea românească cu privire la omnipotența serviciilor de informații, să folosiți toate pârghiile democratice pe care le aveți la dispoziție pentru a demonstra cetățenilor că “Securitatea a dispărut, iar serviciile de informații nu sunt în tot și în toate!”
