Sărăcuții de noi, cum e coalizată lumea întreagă să ne fure! Să ne dea la gioale, să ne deposedeze de bunurile câștigate cu sudoarea creierului, să ne mintă, să ne înșele, să ne bage pumnul în gură, să ne nege meritele, genialitatea și sufletul minunat! Conspirații, conspirații, everywhere! Toți ne pândesc de după colț să ne împiedicăm, ca să aplaude și să ne șutească mărul ce ne-a scăpat din mâini.
Și, dacă nu ne lovim singuri cu stângu-n dreptu’, ne dau ei brânci să ne rostogolim pe scări. Pentru că nimeni nu suportă gândul că un român ar putea fi cel mai bun. Și se știe că el este cel mai bun! Pentru că e român! La sport, la cântat, la scris, la matematică, la orice e în competiție directă cu reprezentanții altor națiuni! Dacă a câștigat, e meritul nostru, al tuturor! Și mândria că suntem concetățeni cu el/ea tot a noastră e. Căci e pe bază de merit, nu? Dacă a pierdut, de vină sunt masonii, Bilderberg, Bruxellesul, Soros sau Bill Gates. Iar noi nu avem nicio vină, asta e, nu putem lupta cu toți! Suntem victimele perene ale comploturilor universale.
Da, trebuie să fie cumplit ca, după câteva secunde în care simți că explodezi de fericire pentru că ai câștigat o medalie, să ți-o vezi pusă după gâtul altei gimnaste. Mai ales pentru niște adolescente care nu au știut toată viața lor altceva decât să lupte pentru acel obiectiv. N-au avut copilărie, dar au avut un singur țel. Să se urce pe podiumul acela cu cercuri, chiar dacă nu neapărat pe cea mai înaltă treaptă. Dar, culmea, reacția vehementă nu a fost a Anei, care a pierdut locul 3, ci a familiei Sabrinei, cea care se clasase inițial pe 4. Dar de aici până la a blama oculta mondială care nu voia ca, după 12 ani în care gimnastica noastră a băltit în mediocritate, să cedeze o medalie de bronz urmașelor Nadiei, e drum lung. Oculta aceea putea foarte bine să aranjeze apele la punctarea americancei. Era ultima în concurs, se știa ce notă are nevoie pentru a trece pe 3. Iar aia cu BLM (Black Lives Matter) care ar fi influențat jurizarea, pentru că cineva, nu știm cine, ba știm, cabala woke voia neapărat un podium ”negru”, e de un penibil desăvârșit. Deci, cum? Stătea ea, Kamala, cu ochii cârpiți la televizor și, când a văzut o albă pe poziția a treia, a pus mâna pe telefon și a sunat-o pe șefa arbitrelor de la Paris și i-a ordonat să-i schimbe nota de plecare americancei de culoare care era pe locul 5? Evident că da, că și ea e de culoare și americancă! Și în prag de alegeri!
În care e și premierul României. Așa că, a vrut, n-a vrut (n-avem cum ști), a trebuit să țină cont de valul de indignare populară, pe care făcea surf mama celeilalte gimnaste, cea care n-a pierdut bronzul, pentru că se clasase a 4-a (și care spune acum, practic, că arbitrele au furat-o pe fata ei nu doar în favoarea americancei, ci și în cea a conaționalei ei). Și a anunțat că, în semn de protest (față de ce, față de cine?) , nu va merge la Ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice. Adevărul e că, și el în an superelectoral, chiar dacă ar fi fugit în munți, ar fi fost luat pe sus de consilieri și obligat să zică ceva, ca să nu piardă voturi. Pentru că, în astfel de momente, de intensă învolburare emoțional patriotică, orice politician care nu se raliază frustrării maselor riscă să fie identificat cu dușmanul! Pe de altă parte, sincer, eu aș fi ezitat mult înainte de a accepta că țara mea, România, e o victimă, deci slabă, deci la cheremul oamenilor răi, deci neputincioasă, deci neimportantă, iar eu sunt unul dintre conducătorii ei.
Acestea fiind spuse, evident că e normal să se facă toate demersurile posibile pentru a înțelege de ce Ana a avut notă de plecare (dificultate) mai mică decât se aștepta, de ce Sabrina a fost depunctată, deși n-a ieșit de pe covor și de ce i s-a acceptat contestația lui Jordan. Pentru că e normal ca, dacă s-a făcut o greșeală, să fie îndreptată. Iar medalia să revină celei care a meritat-o cu adevărat. Sau, dacă nu se poate, pentru că există niște regulamente, măcar o victorie morală să obțină. Și nu, în lipsa unui verdict al unui tribunal sportiv care să confirme eroarea de punctare, nu putem noi considera, de capul nostru, că româncele merită medalii și, implicit, recompense financiare din partea statului.
Cred că o națiune civilizată și așezată așa ar fi procedat! Fără tribunale populare, blamări la grămadă, degete acuzatoare îndreptate în toate direcțiile, teorii ale conspirației, amenințări cu luatul jucăriilor și plecatul din gimnastică. Căci nu, nu cred că tot mapamondul ne invidiază și e chitit să ne fure pe unde ne prinde. Căci, ar cam trebui să ne decidem: ori suntem cei mai buni în toate, deci îl putem pune ușor cu botul pe labe, ori nu suntem, și-atunci chiar nu prea are motiv să ne poarte pică! Chiar nu putem ca, mereu, când se greșește în favoarea noastră sau noi greșim, e doar o greșeală, iar când suntem defavorizați, e un complot galactic! Fie că vorbim la nivel individual, fie la cel de națiune.
