Cupidon, simbolul universal al iubirii, micul zeu înaripat care împarte săgeți de dragoste. Cum a ajuns Cupidon să se îndrăgostească de o muritoare și să devină unul dintre cei mai populari zei din mitologia romană?
Cupidon a inspirat nenumărate opere de artă, literatură și folclor, fiind reprezentat adesea ca un băiețel dolofan cu aripi, arc și săgeți. De asemenea, expresia “săgeata lui Cupidon” este frecvent auzită atunci când vine vorba despre dragoste și relații.
Cupidon este echivalentul roman al lui Eros, zeul iubirii din mitologia greacă. Numele lui Cupidon înseamnă dorință în latină, iar numele lui Eros înseamnă dragoste în greacă.
În mitologia romană, Cupidon este fiul zeiței Venus și al zeului Marte, fiind astfel rodul relației dintre zeița iubirii și zeul războiului. El este însărcinat cu aducerea iubirii, folosindu-se întotdeauna de arcul și săgeata sa.
Cupidon este un zeu capricios și jucăuș, care se distrează provocând iubiri neașteptate și imposibile între oameni și zei. Își folosește săgețile de aur pentru a trezi dorința și săgețile de plumb pentru a stârni respingerea şi indiferenţa.
Cupidon s-a îndrăgostit de Psyche, o prințesă muritoare de o frumusețe rară, care i-a stârnit gelozia mamei sale, Venus. Venus i-a cerut lui Cupidon să o facă pe Psyche să se îndrăgostească de un monstru, dar Cupidon, lovit de propria săgeată, s-a îndrăgostit el însuşi de frumoasa muritoare.
În mitologia greacă, Eros este zeul iubirii – fiul lui Hermes zburătorul, mesagerul Olimpului și călăuză a sufletelor către tărâmul subpământean și al Afroditei, zeița frumuseții.
Psyche era cea mai mică dintre cele trei fiice ale regelui din Creta. Era atât de frumoasă, încât oamenii veneau de pretutindeni să o vadă și să o admire, uitând-o pe Afrodita, zeița iubirii și a frumuseții.
Aceasta, înfuriată și geloasă, îl cheamă pe fiul ei, înaripatul Eros, poruncindu-i să o vrăjească pe Psyche astfel încât nimeni să nu o mai iubească și să o facă să se îndrăgostească de o ființă decăzută, de un monstru. Eros îşi pregăteşte săgeţile fermecate şi porneşte să îndeplinească dorinţa mamei sale. Ajuns la Psyche, face prima parte a vrăjii, dar căutând o săgeată să o ţintească cu fiere şi otravă se înţeapă la deget, iar iubirea pentru fată îl cuprinde imediat. Nu mai poate însă să rupă prima vrajă, ce poate face este să nu mai otrăvească. Se îndrăgostește el însuși de Psyche.
Timpul a trecut şi peţitorii care mai demult se îngrămădeau la poarta palatului regelui din Creta acum o priveau pe Psyche cu ochi reci. Îngrijorat, regele merge să caute sfat la oracolul lui Apolo, unde află că lui Psyche îi este sortit ca soț un monstru, o fiinţă fără seamăn care zboară prin văzduhuri. Regele ascultă dorinţa zeului şi-şi părăsește fiica pe vârful unui munte, ca menirea să se împlinească
Nu peste multă vreme, Psyche este purtată de Zefir până într-o poiană, unde vede un palat măreţ. Fiinţe nevăzute o îndrumă în palat, spunându-i că totul este al ei, doar că există o regulă pe care nu are voie să o încalce: nu trebuie să-şi vadă soţul. O dată cu căderea nopții, Psyche este vizitată de soțul său necunoscut, care pleacă imediat ce se ivesc zorile. Și asta se întâmplă în fiecare noapte.
Într-o zi când Psyche se plimba prin poieni, aude în vale voci cunoscute. Erau cele două surori ale sale, care o căutau pentru a le duce veşti părinţilor lor despre fiica cea mică. Cu voia soţului, Psyhe îşi întâlneşte surorile, care văzând bogăția în trăia sora lor, sunt măcinate de invidie și o conving că soțul ei este, de fapt, un monstru înspăimântător, sfătuind-o să încalce regula impusă de soțul ei.
Ascultând de surorile sale, Psyche aprinde într-o noapte o lumânare. Zărindu-l pe Eros în toată splendoarea sa divină, cu aripile-i desfăcute odihnindu-se in patul plin de flori și cu buclele-i de aur încadrându-i chipul strălucitor, Psyche, cuprinsă de dragoste, se apropie să-l sărute și nu bagă de seamă că o picătură de ceară încinsă se desprinse din lumânare, căzând pe umărul frumosului zeu adormit.
Din pricina arsurii, Eros se trezi brusc din somn și ințelese pe dată că secretul îi e descoperit. Se face nevăzut, dispărând totodată și palatal, iar Psyche se trezi singură și disperată, chemându-și zadarnic iubitul, cu ochii înlăcrimați de întristare.
Mânia Afroditei, sporește aflând de întâmplare îi ia lui Eros aripile și tolba cu săgeți și îl închide în palat Între timp, Psyche, îndrăgostită de soțul ei și hotărâtă să îl recapete, pornește în căutarea acestuia. Cere ajutorul zeilor, mai întâi al Herei, însă aceasta nu o ajută. Merge apoi la Afrodita, dar zeița văzând-o cât este de frumoasă se înfurie și mai tare. O trece prin cazne, o pune să separe în grămăjoare separate semințe amestecate dintr-o movilă. După ce Psyce duce porunca la bun sfârșit, Afrodita o trimite să îi aducă lâna de aur, apoi să umple o amfora cu apă din râul Stix, cel care conducea sufletele în lumea morților, fiind păzit de monștri înfiorători, ba chiar să coboare în Infern pentru a obține de la soața zeului Hades, Persefona, balsamul eternei frumuseți.
Dragostea lui Psyche pentru Eros îi dă puterea de a suporta toate umilințele și de a îndeplini toate sarcinile. Psyche ajunge în Infern și obține balsamul, însă pe drumul de întoarcere se gândește să desfacă cutia, din care iese un abur negru care îi aduce somnul fără sfârşit.
Eros, cuprins de dor, fuge din palatul unde era închis și ajunge la Psyche, strângând aburul morții înapoi în cutie și fata se trezește. Apoi merge în Olimp și îi cere îndurare lui Zeus. În ciuda împotrivirii Afroditei, conducătorul zeilor consideră că este momentul ca Eros să devină bărbat şi o face pe Psyche demnă de el: o transformă în zeiţă, menindu-le să rămână veşnic împreună în Olimp, acceptați de zei.
Astfel, iubirea romantică (Eros) și sufletul omenesc (Psyche) rămân uniți pe vecie.
Povestea de iubire dintre Eros și Psyche apare în scrierile lui Lucius Apuleius (123/123 d.Hr. – 180 d.Hr), se pare, cea mai completă relatare a acestui mit.
