Cunoscută sub numele de Valentine’s Day sau Ziua Sfântului Valentin, sărbătoarea, această zi a îndrăgostiților, pare a fi înconjurată de mister și nu are o origine foarte concisă. Legenda care îl are în centru pe Sfântul Valentin pleacă, însă, din mitologia greacă.
Legenda despre Pan, zeul care amăgește, spune că era foarte talentat la cântatul la nai și a avut multe aventuri amoroase cu nimfe si zeițe, iar grecii credeau despre el că are puteri magice in iubire. Pan este zeul fertilității. Jumătate om, jumătate țap, îngrozea oamenii prin înfățișarea sa, dar si prin sălbăticie si fire imprevizibilă, de unde se crede că “panica” este un cuvant ce provine de la “frica de Pan”.
În unele legende, se spune că Pan a ajutat-o pe lupoaica mitică să aibă grijă de Romulus și Remus, fondatorii Romei. Miturile și legendele grecești și romane se întrepătrund, romanii l-au „împrumutat” pe Pan de la greci, dar i-au schimbat numele in Faunus, protectorul agriculturii, al turmelor şi al păstorilor.
La mijlocul lunii februarie se sărbătorea Lupercalia, un festival pastoral al Romei antice, când erau cinstiţi Lupercus, zeul fertilităţii, şi Faunus. Preoţii romani din ordinul Lupercilor dădeau tonul festivităţilor, adunându-se în peştera sacră unde se presupune că Remus şi Romulus, fondatorii Romei, au fost îngrijiţi de lupoaică.
Acolo sacrificau o capră, îi tăiau fâşii pielea şi o înmuiau în sângele ritualic, după care cutreierau străzile din Roma, unde loveau uşor cu pielea de capră femeile, existând credința că astfel vor fi fertile, apoi luau la picior câmpurile şi le stropeau cu sânge, ca să le facă să rodească. Spre seară, sărbătoarea continua cu un ritual extrem de popular în rândul tinerilor: fetele nemăritate îşi introduceau numele într-o urnă, iar burlacii oraşului treceau pe rând şi extrăgeau câte un nume. Perechile astfel formate trebuiau să rămână împreună câte zile ţinea sărbătoarea. Atunci când tinerii „se potriveau”, uniunea se consfinţea prin căsătorie.
Povestea continuă în Roma Antică și are în centru un preot pe nume Valentin, care a trăit în secolul al III-lea d.Hr., când împărat era Claudius Gothicus al II-lea (213-270)Faunus
Legenda spune că împăratul Claudius al II-lea (sau Claudius Gothicus) a decis că burlacii sunt soldaţi mai buni decât bărbaţii însuraţi, deoarece primii s-ar dedica trup şi suflet războiului, pe când ceilalţi ar fi sfâşiaţi de dorul de neveste şi copii şi nu ar da totul pe câmpul de luptă. El a scos în afara legii căsătoria, în cazul tinerilor.
Preotul era foarte iubit de romani, care mergeau la templu pentru a-i asculta predicile pline de înțelepciune.
Socotind că măsura e nedreaptă, preotul Valentin l-a sfidat pe împărat şi a oficiat slujbe de cununie în secret pentru cuplurile de îndrăgostiţi.
Claudius a aflat şi l-a condamnat la moarte. Sfântul Valentin a fost omorât pe 14 februarie în anul 269 d.Hr. pentru nespunere, devenind astfel martir.
Lupercalia, sărbătoarea păgână, consacrată lui Lupercus și Faunus (asociat, in mitologia greacă, cu zeul Pan), a reuşit să ţină piept Creştinismului până în secolul al V-lea când Papa Gelasius, în anul 496, a hotărât ca ziua de 14 februarie să fie dedicată comemorării, celebrării Sfântului Valentin, declarat ulterior “protector al îndrăgostiţilor”.
Însemnătatea zilei de 14 februarie cunoscută azi ca Valentine’s Day, a fost dictată de acțiunile înfăptuite de Sfântul Valentin, dar a căpătat popularitate în abia în secolul paisprezece. În secolul optsprezece, deja, Ziua Îndrăgostiților a devenit ocazia prin care tinerii își pot demonstra iubirea.
