David Lodge este un binecunoscut romancier, dramaturg şi scenarist, se numără astăzi printre clasicii în viaţă ai literaturii britanice. La acest statut a contribuit în mare măsură succesul trilogiei campusului universitar, alcătuită din romanele Schimb de dame (1975, distins cu Hawthornden Prize, Ce mică‑i lumea! 1984; şi Meserie! -1988;
Prima piesă de lungă durată a lui David Lodge – ”The Writing Game” examinează acel moment curios din ”jocul” scrisului, în care scriitorii amatori se întâlnesc cu cei profesioniști, la un curs de scriere creativă. Maude, autoarea a nouă bestselleruri, și Simon, cu un succes senzațional, sunt ”veterani” alături de un anume Leo, un romancier american din campus, uimit de abordarea diletantă a englezilor. El este omul ciudat din piesă.
Ideea este de a pune personajele sub presiune, dar tensiunile profesionale și sexuale, dezbaterile din trecut și rivalitățile actuale se transformă rapid într-un balamuc cu mult umor. Din relevarea acestor presiuni, David Lodge distilează o comedie a problemelor și preocupărilor scriitorului, deoarece profesioniștii, străduindu-se să explice începătorilor entuziaști cum să o facă, sunt nevoiți să se confrunte cu o problematică mult mai complicată, nevoiți fiind să se întrebe de ce scriu ei înșiși, în primul rând?
Toate scandalurile la care am asistat până acum în acest partid, USR, creat de securiștii lui Ceaușescu pentru căpătuirea odraslelor lor, culminând cu acela al demi-familiei Lasconi par a fi, de fapt, desprinse dintr-o piesă a lui David Lodge. Asemănarea izbitoare a personajelor feminine ale marelui scriitor par coborâte dintr-o scenă din comedia ”The Writing Game”.
De o vreme, de când partidul piticilor de grădină – USR și-a achiziționat televiziune, unde femei ”importante” din USR apar în fiecare seară pe ecrane, în prime-time este și mai lesne de văzut această ”onorantă” asemănare. Pentru distinșii politicieni de sex masculin încă n-am găsit asemănări cu literatura universală. Ghinion. Dar mai caut…
Scandalul izbucnit între primărița Elena Lasconi și fiica ei Oana, din cauza diferențelor de opinii cu privire la căsătoriile între persoanele de același sex, este o premieră în politica românească, iar asta arată cât de evidentă este ruptura dintre politicienii USR și societate, între imaginea politică și cea de om de familie, sunt de părere experții.
Elena Lasconi, aspru criticată de fiica ei Oana pentru că susține ideea de familie tradițională. Ceeace nu se potrivește deloc cu aspirațiile tinerei comuniste care trăiește la Paris, nefăcând, practic, nimic. Oana Lasconi-fiica, o femeie matură, de 31 de ani, s-a arătat „dezgustată, dezamăgită și șocată“ de propria mamă, pe care a numit-o homofobă.
Nici ”analfabeții digitalizați și trotinetiști”, care par a fi cel mai mare pericol pentru România de la Stalin încoace, n-au achiesat la poziția tradiționalistă a dnei Lasconi-mama, așa că gânditorul neomarxist Drulă, devenit peste noapte ”Drizdă”, au alungat-o pe aceasta de pe listele de europarlamentare. Nu cadra prezența unui adept al familiei tradiționale în USR- partidul LGBTQ…
Și, cum nu era suficient un partid neomarxist-LGBTQ, (comunist) în România, iată că se pregătește unul nou.
Cosette Chichirău – v-o amintiți? (Userista din Iași, care împingea telefonul în fața parlamentarilor, agresându-i, bravă înaintașă a altui ”patriot”, George Simion) a anunțat înființarea unui nou partid neo-sexo-marxist, sub numele de „Curaj pentru România”. Potrivit acesteia, scopul partidului este de a fi „o opțiune politică sănătoasă” între „incompetența guvernanților și haosul opoziției”.
Revenind la pericolul neomarxist: acum știm cu toții că mitingurile de susținere a teroriștilor Hamas sunt susținute și populate cu globaliști. Ei sunt toxinele anticreștinismului și ale ecologelii, sunt mizeriile trotinetarilor drogangii care ar vrea, peste doi-trei ani, să legalizeze și pedofilia, nu doar drogangeala. De vreo 15 ani, în librăriile din Franța, Italia și Germania s-au întors cărțile socialiștilor de salon. Marcuse și Adorno sunt mai prizați ca niciodată. Partidul cu elan buldozerist din România este o replică întârziată cu 55 de ani a fenomenului America – hippie, Paris – 1968 și Germania – Kreuzberg. – cum excelent spune, concentrat în câteva fraze Răzvan Boanchiș. Tare mi-a plăcut!
Neomarxismul, omul propovăduit de el, nu încearcă să depășească ceea ce se așteaptă de la el, sau să se îmbunătățească pentru că el este fericit în poziția în care se află. Neomarxiștii nu doresc nicio schimbare în viețile lor, ceea ce este mai mult de dorit atunci când faci ceea ce ți se spune, în fiecare zi. Eliminarea luptei de clasă prin faptul că oamenii își iubesc clasa este metoda folosită pentru realizarea societății utopice găsite, cu mult înainte de nașterea copiilor de securiști din USR, în ”Lumea Nouă” a lui Huxley.
Statul mondial din ”Brave New World” consideră că individualitatea este o sursă de conflict în societatea lor ideală. Individului din ”Brave New World” nu-i pasă de cum te simți atâta timp ești ascultător, nu-ți revendici drepturi, cât nu ești altfel și nu provoci perturbări în comunitate.
Trebuie să recunosc că mi-a plăcut ceea ce a spus Cătălin Predoiu, chemat tocmai de USR în Parlament să dea explicații referitoare la strategia combaterii traficului de droguri. Ministrul PNL de interne, Cătălin Predoiu, a lansat un atac dur la formațiunea condusă de Cătălin Drulă și a acuzat-o că vrea să legalizeze drogurile. „Ăsta e partidul dumneavoastră! Trei litere, trei grame“, a spus Predoiu. „Nu o să dezbat aici strategia, oricum cred că ar fi inutil pentru dumneavoastră. Dar aș putea să vă citez ceva din această strategie. În rândul elevilor de 16 ani, cel mai consumat drog ilicit este canabisul, urmat de substanțe psihoactive. Canabis! Vă spune ceva canabis, domnilor deputați de la USR? Ar trebui, pentru că dumneavoastră, care vă frângeți mâinile de această problemă, ați promovat și susținut un proiect de lege pentru legalizarea canabisului”.
„Ați promovat și susținut un proiect de lege privind legalizarea canabisului. Asta este realitatea. În 2019, fosta dumneavoastră colegă, Presadă, susținută de fostul dumneavoastră lider de partid, susținut, cu vârf de lance chiar, de fostul premier Cioloș făceați campanie la festivalul Saga pentru consumul de droguri, promovând proiectul de lege 3 grame. Ăsta e partidul dumneavoastră! Trei litere, trei grame“.
„Distrus este propriul dumneavoastră partid, pentru că nu faceți decât să denaturați lucrurile, să calomniați și să subminați orice lucru bun care se face în această țară. Nu mai cumpără nimeni această retorică în care toți sunt răi și numai dumneavoastră buni”, a spus el.
”Sunteți distruși din clipa în care v-au lăsat cei care v-au creat și v-au manipulat din umbră. Ați rămas fără epoleți, cu dinaintea goală și acum nu faceți decât să îi atacați pe cei care vor să facă ceva în această țară.
Certă pentru mulți, în legătură cu ceea ce înseamnă și promovează USR- partidul LGBTQ este asemănarea ”teatrului” penibil jucat de aceștia, cu umorul pus în scenă de David Lodge. Cu diferența că umorul din ”The writting game” este unul de calitate.
Maniera de a trata subiecții/subiectele, clișeele grețoase, stilul de vorbire – discursuri lungi, cuvinte lungi -, fiindcă toate personajele (mai ales cele feminine) din acest ”spectacol ratat” fac parte din categoria de tineri care n-a realizat nimic material, care să poată fi arătat și documentat. Doar diplome, vorbe, doar clișee. ” Câștigarea de ”grant”-uri, ”proiecte” ”consultanță” e cam tot ce produce această tânără hidră. Ei înșiși sunt o adunătură formată din asexuați care aruncă pe propriul post Tv., cuvinte adunate în clișee.
Ca și în comedia lui Lodge, tinerele personaje Useriste par a fi sub presiune. Tensiunile profesionale, politice și sexuale, dezbaterile sterile și rivalitățile actuale se transformă rapid într-un balamuc cu mult umor. În schimb, ei nu par a fi nevoiți să se confrunte cu problematica mult mai complicată, aceea de a fi nevoiți să se întrebe de ce s-au trezit ei înșiși, în primul rând, să facă politică? Dincolo de faptul periculos de a atrage noi tineri în această cloacă securistoidă cu diverse ”acadele”, cum ar fi liberalizarea drogurilor, aceștia le explică neștiutorilor imberbi cum se face politică…
Exact ca în comedia a lui Lodge, unde există un personaj – Leo, cel care vorbește studenților despre cum se scrie un roman – și care parcă se adresează unor posibili tineri useriști români. Remarca lui se potrivește de minune: ”Din experiența mea, majoritatea femeilor nu cred că pi…le lor sunt frumoase. De aia țin ochii închiși când scriu despre sex.” Văd – îi răspunde personajul feminin Maude -, iar apoi continuă:” Ei bine, acum știm”.
