Pisicile au o istorie fascinantă și îndelungată, care începe cu domesticirea lor în Egiptul antic și continuă până în prezent, unde sunt iubite ca animale de companie în întreaga lume. De-a lungul timpului, pisicile au fost venerate, protejate și chiar considerate sacre în diferite culturi. Istoria lor este strâns legată de mitologie, religie și societate.
În Egiptul antic, pisicile ocupau un loc special atât în viața de zi cu zi, cât și în religie. Ele au fost domesticite pentru prima dată în jurul anului 2000 î.Hr., fiind apreciate pentru abilitatea lor de a controla populațiile de rozătoare și de a proteja recoltele.
Pisicile erau asociate cu Bastet, zeița egipteană a casei, iubirii, fertilității și protecției. Inițial, Bastet a fost reprezentată ca o leoaică, dar începând cu perioada Regatului de Mijloc (aproximativ 2055-1650 î.Hr.), ea a fost înfățișată cu cap de pisică.
Legenda spune că în sec al VI-lea, armata persană, sub comanda lui Cambise, a asediat Pelusium, dar egiptenii au rezistat cu înverșunare. Dăndu-și seama că era imposibil să-iînfrângă, Cambise le-a ordonat soldaților ăa captureze cât mai multe pisici. Făcându-și scut din pisici, după trei zile, armata persană a atacat din nou, iar egiptenii, pentru a nu le răni în toiul luptei, s-au predat.
După perioada egipteană, pisicile s-au răspândit în toată lumea antică. Comerțul și expansiunea imperiilor au jucat un rol esențial în răspândirea pisicilor în Europa, Asia și Africa. Pisicile au fost apreciate pentru rolul lor în controlul dăunătorilor, dar și pentru compania pe care o ofereau.
Grecii și romanii au preluat respectul pentru pisici de la egipteni. În Roma antică, pisicile erau apreciate nu doar pentru abilitățile lor de vânători de rozătoare, ci și ca simboluri ale libertății. Ele erau adesea reprezentate în artă și literatură.
Într-o fabulă, Esop ne arată cum natura e inerentă, iar identitatea fundamentală a unei persoane nu poate fi schimbată printr-o simplă modificare exterioară. Fiecare ființă are un set de caracteristici și instincte inerente care sunt profund înrădăcinate.
Fabula spune că o pisică se îndrăgostește de un tânăr frumos și, dorind să fie împreună cu el, se roagă zeiței Venus să o transforme într-o fată. Mișcată de rugămintea sinceră a pisicii, Venus îi îndeplinește dorința, transformând-o într-o tânără frumoasă. Cu o nouă înfățișare, ea începe să trăiască viața pe care și-a dorit-o alături de tânărul de care era îndrăgostită. Totul părea să meargă bine până când, într-o zi, un șoarece a apărut în fața fetei. În acel moment, instinctele pisicii au preluat controlul, iar ea a sărit imediat să prindă șoarecele, comportându-se exact ca o felină. Deși avea înfățișare umană, natura sa adevărată nu putea fi suprimată. Venus, văzând acest lucru, a transformat-o înapoi în pisică.
În Grecia, pisicile sunt protejate de localnici și li se oferă constant apă și mâncare. Legenda spune că în perioada bizantină o pisică a prins un șoarece care era gata să-și dea drumul în pocalul cu apă sfințită, într-o biserică,. De atunci și-au câștigat pisicile privilegiul de a se plimba în voie prin biserici sau pe unde vor ele.
Se spune că pisica preferata a lui Mohamed adormise pe mâneca hainei sale. Decât s-o trezească, profetul a preferat să-și taie mâneca hainei. Pisica, după ce Mohamed s-a întors de unde fusese plecat, i-a făcut o plecăciune în semn de recunoștință, iar profetul a mângâiat-o de trei ori pe spinare, iar de atunci pisicile cad intotdeauna în picioare.
În multe țări europene este răspândită legea podului diavolului. Oamenii dintr-un sat îi promit diavolului că, daca el îi va ajuta să construiască un pod, îi vor oferi sufletul primei ființe care va trece peste el. Când podul e gata, episcopul reușeste să salveze sufletele credincioșilor, convingând o pisică sa treacă prima peste pod, păcălindu-l astfel pe diavol.
Într-o legendă poloneză, disperată că stăpânul îi aruncase puii în râu, o pisică a început să miaune sfâșietor. Înduioșate de durerea ei, sălciile și-au întins ramurile peste râu pentru ca pisoii să se agațe de ele și să iasă la mal. De atunci, în fiecare primăvară, salciile nu înfloresc, dar în se umplu de înflorescențe acoperite cu un puf moale, asemănător blăniței pisoiașulor, numite fiind chiar mâțișori.
În Evul Mediu, atitudinea față de pisici s-a schimbat radical în Europa. Ele au fost adesea asociate cu vrăjitoria și superstițiile negative, în special pisicile negre. Aceasta a dus la persecutarea și uciderea pisicilor în masă, ceea ce a avut consecințe negative asupra controlului dăunătorilor și a contribuit la răspândirea bolilor, precum ciuma bubonică. Atitudinea față de pisici au început să se schimbe din nou în timpul Renașterii. În această perioadă, pisicile au fost reabilitate ca animale de companie apreciate. Artiștii și scriitorii au început să le reprezinte din nou în lucrările lor, iar rolul lor în casele oamenilor a fost recunoscut și respectat.
Astăzi pisicile sunt printre cele mai populare animale de companie din lume. Ele sunt îndrăgite pentru personalitatea lor independentă, dar afectuoasă, și pentru compania pe care o oferă. Pisicile sunt subiectul multor studii care demonstrează beneficiile lor asupra sănătății mentale și fizice a stăpânilor, iar istoria lor este plină de fascinație și mister.
