La nici o oră după ce și-a anunțat intenția de a candida la postul de secretar general al NATO, în publicația Politico a apărut un material în care președintele Iohannis descrie viziunea sa despre modernizarea Alianței .
Rapiditatea cu care a apărut editorialul demonstrează că anunțul lui Iohannis, prin care și-a anunțat candidatura la șefia NATO a fost calculat din timp.
Iată care este programul gândit de Klaus Iohannis, prezentat în 10 puncte principale.
„În primul rând, vom accelera îndeplinirea celor trei sarcini de bază ale Alianței.
Vom consolida descurajarea și apărarea în conformitate cu deciziile de la Madrid și Vilnius și ne vom adapta poziția multi-domeniu, inclusiv mobilitatea militară, la complexitatea mediului actual…
În continuare, vom spori cooperarea cu partenerii noștri, construind o agendă de parteneriat mai ambițioasă…
Apoi, vom dezvolta în continuare prevenirea și managementul crizelor ca instrumente de promovare a securității și stabilității în regiunile de interes strategic pentru Alianță.
În al doilea rând, nimic nu este mai important astăzi decât asigurarea prevalenței Ucrainei în lupta sa existențială și putem face acest lucru oferind tot sprijinul necesar, oricât de mult va dura. Avem, de asemenea, o obligație morală, politică și strategică de a ne asigura că Ucraina avansează în mod constant pe calea spre viitoarea aderare la NATO, precum și spre aderarea sa la UE.
În al treilea rând, trebuie să îmbunătățim interoperabilitatea și să dezvoltăm rapid o bază industrială de apărare puternică în întreaga Alianță…
În al patrulea rând, deși am rămas în urmă cu finanțarea apărării, beneficiind de ceea ce credeam a fi un dividend de pace veșnic de mulți ani, acest lucru nu mai este posibil. Cu toții trebuie să facem tot posibilul pentru a ajunge la minim 2% din PIB pentru cheltuielile de apărare și să investim cel puțin 20% în echipamente majore, cât mai curând posibil…
În al cincilea rând, deoarece amenințările cu care ne confruntăm astăzi depășesc dimensiunea militară, trebuie să oferim o rezistență mai puternică Alianței și membrilor săi, contracarând amenințările hibride și cibernetice și protejând infrastructura critică.
În al șaselea rând, întrucât o Alianță mai puternică este una în care unitatea, solidaritatea și legăturile transatlantice funcționează în pas, întărindu-se reciproc, ne vom concentra mai mult pe consultările și coordonarea politică…
În al șaptelea rând, putem și trebuie să facem mult mai mult pentru a consolida parteneriatul strategic NATO-UE…
În al optulea, confruntându-se cu realitatea tehnologiilor emergente și perturbatoare, a inteligenței artificiale și a calculului cuantic, NATO poate rămâne în frunte doar prin accelerarea transformării sale digitale și creșterea investițiilor în inovare…
În al nouălea rând, ca o completare importantă a poziției de descurajare și apărare a Alianței, trebuie, de asemenea, să consolidăm rolul cheie al NATO ca forum de consultare, coordonare și pregătire în domeniul controlului armelor, al dezarmării și al neproliferării.
Și al 10-lea, adaptarea continuă a Alianței noastre trebuie să fie însoțită de o privire introspectivă asupra propriilor noastre metode de lucru. Ca principali motori ai agendei NATO, Aliații sunt cei care vor decide asupra noilor modalități de desfășurare a deliberărilor și de pregătire a deciziilor, asigurând în același timp o reprezentare geografică echilibrată.
A sosit momentul să pregătim NATO pentru viitor”, a declarat președintele României, în încheierea prezentării programului său pentru reformarea NATO și adaptarea organizației la condițiile geopolitice actuale.
Trebuie menționat că doar cu numai câteva ore înainte de a face anunțul referitor la candidatura sa pentru postul de secretar general al NATO, Iohannis a declarat că intenționează să își ducă mandatul de președinte până la final.
Postul de secretar general al NATO urmează a deveni vacant la data de 1 octombrie 2024, atunci când expiră mandatul lui Jens Stoltenberg la conducerea organizației.
Principalul favorit la conducerea Alianței Nord-Atlantice este însă Mark Rutte, premierul Olandei, care se bucură de susținerea SUA și Marii Britanii.
