Se pare că până în anul 2050 în România vor fi cu vreo 15% mai puțini oameni, că populația cu vârsta de muncă va scădea cu vreo 25% și că populația de peste 65 de ani va crește cu vreo 30%.
Implicit PIB-ul va scădea, pensiile se vor diminua, taxele vor crește.
Soluțiile predicate sunt creșterea vârstei de pensionare, a natalității și importul de forță de muncă.
Personal, ca economist și antreprenor, am o opinie diferită – anume aceea că orice problemă poate fi și o oportunitate, are și soluție și că o schimbare oferă întotdeauna prilej prielnic înfăptuirii alteia, ca să cităm un abil diplomat al secolelor trecute.
Scenariul evocat este neplăcut doar în contextul în care nu vom avea deschiderea către soluții alternative și complementare, care pot porni de la câteva întrebări:
Ce dacă scade PIB-ul? E chiar un dezastru creșterea mediei de vârstă? Depopularea trebuie neapărat să aibă consecințe neplăcute pentru cei rămași? Chiar nu se poate fără soluțiile predicate? Există alternative la ele?
Indivizii, comunitățile și societățile trebuie să se adapteze la mediu.
În definitiv, în contextul dat, există premise ca resursele naturale necesare, resursele de capital existente, ambele raportate la populație și la nevoile acesteia, să fie mai mici. Deci am putea fi chiar mai bogați. Dacă moneda ar avea acoperire în resurse și nu ar mai fi falsificată legal, scăzându-i-se puterea de cumpărare.
Este deci nevoie de o arhitectură monetar-bancară diferită, alternativă și complementară, întrucât sunt de acord că, pe structura actualului sistem, efectele și soluțiile pot fi doar cele enunțate.
Să ne imaginăm însă un sistem, paralel, în care instrumentul de schimb nu mai este emis centralizat și alocat arbitrar, sub formă de credit (ajungând practic, în prima fază la persoane juridice cu mare putere, care abia apoi le distribuie în economie conform propriilor preferințe influențând decisiv câștigătorii și pierzătorii), ci este chiar exclusiv reprezentarea unor resurse – fiind limitat, emis descentralizat, constant și echitabil pe parcursul vieții tuturor oamenilor, aceștia urmând a-l realoca ulterior către persoane fizice și juridice, conform propriilor preferințe și necesităților.
Un astfel de sistem poate fi denumit și Venit Universal Necondiționat, întrucât îndeplinește condițiile pentru o astfel de denumire. Important este ca masa monetară a unei astfel de monede să fie integral constituită astfel, ca oamenii să aibă parte de o cantitate egală de monedă de-a lungul vieții lor și ca această monedă să fie distribuită în același timp și în aceeași cantitate fiecăruia. Pentru că altfel ar fi doar o altă formă de asistență socială generatoare de probleme.
Sistemele de alocații, de pensii și bancare actuale ar deveni astfel facultative pentru o astfel de arhitectură monetară, care nu poate dăuna nimănui într-o lume normală.
Cine va dori mai multe resurse ale altora și va oferi mai puțin din propriile resurse celorlalți, se va confrunta cu o scădere temporară a propriului sold, iar aceia care vor consuma mai puțin și vor fi mai utili altora, vor beneficia de un sold în creștere mai accelerată.
Producția va urma cererea, iar consumul va urma producției, așa cum este și normal.
Nu va mai trebui “stimulat consumul” prin expansiune monetară care să deprecieze valoarea instrumentului de schimb, obligând oamenii la o muncă perpetuă și la credite împovărătoare, pentru că economiile lor sunt spulberate. Iar contribuția individuală la costurile comune ale societății va fi mai ușor de stabilit și de colectat.
Creșterea anuală a masei monetare a utilizatorilor va fi nu doar echitabil distribuită, ci și proporțională cu cantitatea de timp trecută în care aceștia produc noi bunuri și servicii, în timp ce altele se depreciază.
Partea bună este că un astfel de sistem există deja creionat și implementat, personal am dezvoltat subiectul în broșurile “Pentru o Românie de Aur” și “Timpul – Resursa și Moneda”, pe canalul meu de YouTube, în diferite articole publicate, precum și în proiectul practic online “Banca de Minute”, iar pe cei interesați îi invit să aprofundeze subiectul.
În opinia mea, de pe urma evoluțiilor demografice vor pierde doar în măsura în care rămânem încremeniți în proiect, în sisteme creionate într-un alt context istoric.
În orice caz, oamenii ar trebui să poată (și pot) utiliza orice instrument de schimb doresc în interacțiunile lor economice și nu numai, iar timpul va reliefa preferințele lor și validitatea oricărei soluții.
