Serile de operă la teatru organizate sub titlul ARIE ȘI ECOU continuă și în 2025, iar primul concert din acest an are loc joi, 9 ianuarie, cu începere de la ora 19:30.
În spațiul intim și elegant al Teatrului Coquette din București, vocea strălucitoare a sopranei Cristina Fieraru și sonoritatea vibrantă a chitarei lui Maxim Belciug pun în scenă un carnaval de emoții, savuros și plin de contraste, care scoate în evidență în mod admirabil frumusețea multicoloră a repertoriului liric.
Arii foarte cunoscute, printre care publicul va recunoaște madrigalul „Amarilli, mia bella” de Giulio Caccini și minunatele „Ombra mai fù”, din opera Serse, și „Lascia ch’io pianga”, din opera Rinaldo, ambele de Georg Friedrich Händel, se împletesc cu altele, mai puțin celebre, dar cel puțin la fel de seducătoare, într-un parcurs muzical variat, plin de viață și de libertate. Din program nu lipsește nici romanța românească, un bun prilej să ne reamintim că suntem în luna în care îl aniversăm pe Eminescu, de la a cărui naștere se împlinesc, pe 15 ianuarie, 175 de ani.
Probabil nu există român să nu-l cunoască pe Eminescu și, dincolo de idolatrizările care l-au învelit în poleiala de poet nepereche – și care, de fapt, ni l-au îndepărtat, făcându-l, pentru unii, de neconsumat – îi datorăm cu toții, cel puțin acum, la ceas aniversar, un gând de recunoștință.
Însă puțini cunosc faptul că, pe lângă genialul condei, Eminescu avea, după cum relata istoricul botoşănean Gheorghe Median, “o voce de aur. Cânta foarte frumos. Se ştie puţin despre acest talent al lui Eminescu. Ar fi putut fi oricând un bun solist vocal. De multe ori îi acompania pe lăutari la câte un chef, dar şi rudele îl rugau să le cânte”. Era un mare meloman, iar dragostea pentru muzică și modul său special de a se raporta la aceasta au dat naștere, în poezia sa, unui limbaj de o muzicalitate aparte.
„E foarte cu putinţă ca toată poezia – scria George Călinescu, analizând un anume poem – să nu fie decât textul alcătuit de poet pentru un cântec ce-i suna mereu în urechi.”
Sau, cum concluziona Garabet Ibrăileanu, „muzică, prin fond şi prin formă, poezia lui Eminescu nu mai are nevoie de nici o altă melodie.” În aceste condiții, ne-am aștepta ca producția de poeme eminesciene puse pe muzică să fie una modestă, pe măsura marii sfieli pe care orice compozitor trebuie c-o încearcă în fața unor versuri atât de pătrunse de ritm, melodie, armonie.
Și totuși, lucrurile nu stau chiar așa. Există o cantitate onorabilă de partituri pe versuri de Eminescu, mai noi sau mai vechi, unele chiar contemporane cu poetul, în special romanțe sau lieduri, toate respirând același aer romantic care străluminează întreaga poezie eminesciană. Un astfel de cântec este și romanța „Pe lângă plopii fără soț”.
Compusă de Guilelm Șorban (1876-1923), un compozitor despre care Mircea Popa spunea că „poate fi considerat Schubert-ul românilor ca mod de expresie muzicală, dacă nu chiar Strauss-ul lor ca popularitate”, și considerată a fi una dintre cele mai expresive și emoționante din creația de gen, romanța „Pe lângă plopii fără soț” va putea fi ascultată live și în concertul de joi, 9 ianuarie 2025, în interpretarea luminoasă a sopranei Cristina Fieraru, acompaniată de chitaristul Încântărilor, Maxim Belciug. După concert, publicul se va putea bucura, în tihnă, în foaierul teatrului, de un pahar de vin oferit cu drag de CRAMA HISTRIA.
Așadar, primul concert de operă ARIE ȘI ECOU din 2025 are loc joi, 9 ianuarie, la Teatrul Coquette din București (Calea Călărași 94).
Concertul începe la ora 19:30, iar biletele sunt disponibile pe platformele online mystage.ro, eventim.ro, iabilet.ro, kompostor.ro și eventbook.ro sau se pot rezerva la email rezervari@teatrulcoquette.ro ori tel. 0754990017, 0721191675 (zilnic între 11-19), urmând a fi ridicate de la teatru, înainte de începerea spectacolului.
