Statul român este obligat să adopte o legislație care să ofere un statut juridic cuplurilor formate din persoane de același sex. Este decizia definitivă a CEDO, după ce a respins contestația făcută de Guvernul de la București. Ministrul de Externe, Luminiţa Odobescu, a cerut Guvernului să transmită un punct de vedere până pe 28 noiembrie, și asta pentru că, până pe 25 martie, anul viitor, România trebuie să prezinte Comitetului miniştrilor măsurile adoptate sau propunerile avute în vedere. Decizia a fost pronunțată de CEDO în cazul Buhuceanu și Ciobotaru și al altor 20 de familii formate din persoane de același sex, constatând că România a încălcat articolul 8 din Convenție în privința „vieții private”, cât și a „vieții de familie”.
Ce și cum răspunde prim-ministrul României la această decizie a CEDO?
În primul rând, a ținut să sublinieze apăsat că nu e prima dată și prezice că nici ultima oară, când România este și va fi condamnată la CEDO, amintind situația din închisori. “Nu este nici prima, nici ultima care condamnă”. Fără prea multe subtilități, premierul le urează sănătate multă celor de la CEDO și le transmite că atât el, la fel ca predecesorii, dar și urmașii lui, vor trata cu boltă toate deciziile care nu plac.
În al doilea rând, ne explică faptul că „nu e o prioritate” pentru el. Pot fi de acord că, pentru Marcel Ciolacu, cetățean născut în Buzău, nu e o prioritate și îi respect dreptul la opinie și opțiune. Însă, de la premierul țării nu mă așteptam să fiu informată că statul român sfidează obligațiile care îi revin ca stat membru și partener al structurilor europene.
Și, în al treilea rând, după ce ne spune că nu e „obtuz”, are și „prieteni care au relaţii cu un alt bărbat” (nu și prietene care au relații cu o altă femeie), același premier știe că „societatea românească nu e pregătită pentru o decizie în acest moment”. De unde știe, nu ne-a precizat sursa. Referendumul CPF nu poate fi în favoarea argumentului, pentru că a picat examenul.
În logica d-lui Ciolacu, mă întreb dacă societatea românească a fost și este pregătită pentru a-l avea prim-ministru. Cu toate astea, iată că societatea românească nepregătită s-a adaptat, își trage sufletul și încă supraviețuiește cu dl. Ciolacu.
Eu însă nu cred că societatea nu e pregătită să respecte decizia CEDO. Un prim pas e deja făcut prin inițiativa legislativă privind parteneriatul civil, care se află prin sertarele Parlamentului ce reprezintă, nu-i așa, voința poporului.
Dacă genul acesta de politicieni ar fi condus lumea, astăzi încă femeile nu ar fi avut drept de vot. Sclavagismul probabil că ar fi încă în vigoare, iar populația de culoare ar avea încă trotuar separat. Societățile, atunci când au fost promovate asemenea schimbări, nu păreau pregătite. A fost nevoie de oameni de stat, care să aibă curajul să înfrunte opoziția la schimbările care asigurau drepturi egale, și pentru minorități, la libertate individuală și demnitate umană. Societatea de azi, cu bune și rele, e posibilă pentru că oameni politici de stat nu au privit obsedant la sondaje și calcule meschine electorale, ci au gândit ziua de mâine cu respect pentru fiecare cetățean, grup, comunitate.
Galeria marilor oameni de stat e despre fapte care au construit societăți, nu le-au ținut pe loc, care au respectat legi, chiar și atunci când poate nu le erau favorabile politic. O societate e pregătită de oameni de stat, nu de politicieni care vor rămâne doar în memoria pozelor agățate pe pereții unor săli de ședințe.
