Unul dintre cele mai frumoase obiceiuri ale acestei sărbători este împodobirea bradului cu globuri colorate care strălucesc în lumina lumânărilor.
Dar de unde vine această tradiție și ce semnificație are globulețul de Crăciun?
În materialul de ieri am vorbit despre un fierar sărac, căruia un înger i-a cerut „să inventeze” primele globuri pentru împodobirea bradului de Crăciun. Astăzi, canal33.ro vă propune aprofundarea aceleiași teme.
Se spune că demult, un meșter sticlar lucra de cu zi si până-n seară în atelierul lui, ca să-și poată hrăni copiii, o fetiță și un băiat.
Copiii erau cuminți și încercau să-și ajute tatăl cum puteau mai bine. Fata avea grijă de casă, iar băiatul stătea în atelier vrând să deprindă meșteșugul tatălui.
Într-o bună zi, băiatul s-a gândit să-i facă o surpriză părintelui său și a încercat să facă singur un vas, dar oricât s-a străduit, vasul nu a căpătat forma pe care și-o dorea, ci a rămas doar un balon de sticlă. De teamă să nu-și supere tatăl, baiatul i-a pus o mică agățătoare de sârmă și i l-a dăruit surioarei să se joace cu el.
Fetița moștenise de la mama sa talentul de a picta, asa că în serile lungi de iarnă, stând în fața focului, a pictat micul balon de sticlă. Peste agățătoarea de sârmă a pus o panglică roșie luată de pe o rochiță mai veche.
Când l-a terminat, a dat fuga să-l arate tatălui ei.
Tocmai atunci, la ușa atelierului se oprise un alai mare și strălucitor. Chiar împăratul și împărăteasa țării veniseră să vadă obiectele făcute de meșter, despre a căror frumusețe se dusese vestea în lung și-n lat.
Emoționată, fetița s-a pitit după bradul ce străjuia intrarea și de teamă să nu spargă micul balon pictat, l-a strecurat între crengile bradului.
Când să treacă pragul, împărăteasa și-a aruncat ochii spre brăduț și s-a oprit exclamând: „Ce-i minunăția asta?!”.
A întins mâna să-l ia, dar fetița îl ținea strâns. Sfioasă, a ieșit în fața împărătesei: „Este jucăria mea, Înălțimea voastră! Fratele meu a făcut-o și eu am pictat-o…”.
După ce s-a gândit o clipă, i-a intins micul glob împărătesei: „Dacă vă place așa de mult, vi-l dăruiesc. Mama mea, Dumnezeu s-o odihnească, spunea că atunci când îi faci cuiva o bucurie, îngerii zâmbesc!”.
Împărăteasa stătu o clipă pe gânduri, se aplecă și cuprinse în brațe micuța copilă: „Îți mulțumesc, fata frumoasă! Mama ta avea mare dreptate, dar nu pot să-ți iau jucăria. Când am văzut-o în brăduț, m-am gândit că aș putea-o folosi să împodobesc bradul de Crăciun de la palat. Așa că am să vă rog să faceti cât de multe puteți pâna în Ajun, iar eu am să vă răsplătesc pe măsură”.
Ceea ce s-a și întâmplat! Iar când au văzut invitații de la marele bal cât de frumos era bradul imperial împodobit cu micile globuri de sticlă pictată, s-au grăbit cu toții să-i comande meșterului sute de globuri. Și în acel an și pentru cei următori. Pentru că semănau cu globurile de cristal ale vrăjitorilor, dar erau mult mai mici toată lumea le-a spus: globulețe…
Așa că meșterul și copiii lui nu au mai avut niciodată grija zilei de mâine, iar urmașii lor fac și astăzi globuțete, aducând culoare și strălucire multor brazi de Crăciun.
Globulețul de Crăciun, mai spune povestea noastră, este, așadar, un simbol al bucuriei și al speranței, care ne îndeamnă să ne amintim de nașterea lui Isus și de dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Prin globulețe ne exprimăm astfel credința, recunoștința și dorința de a fi mai buni și mai fericiți.
