Zvonurile din ce în ce mai dese legate de valul de taxe şi impozite cu care guvernul va năuci românii după alegeri nu mai sînt o probabilitate, ci de-a dreptul o certitudine dacă luăm de bune informaţiile neoficiale care vin din interiorul Ministerului Finanţelor. Majorarea impozitului pe venituri şi introducerea de noi impozite, creşterea taxelor locale, majorarea TVA şi altele asemenea sînt clocite acum în birourile ministerului, urmînd a fi anunţate rînd pe rînd anul viitor.
De altfel, jumulirea cetăţenilor şi a companiilor private este singura soluţie pe care o vedem şi o simţim pe pielea noastră de 34 de ani găsită de guvernanţi pentru aducerea de bani la buget. Buget înghiţit apoi de uriaşul aparat de stat pe care îl ţinem noi toţi în spinare, un aparat de stat supradimensionat, colcăind de sinecuri, de rubedenii, nepoţi şi amante, al cărui principal rol a fost mereu acela de a băga, prin achiziţii publice, sume colosale de bani bugetari în buzunare private.
Instituţia care ar fi trebuit să vegheze la cheltuirea banului public în mod legal şi transparent este, aşa cum ştiţi, Curtea de Conturi.
Întîmplarea face ca în ultimii ani să ajung să cunosc această instituţie din interior. În 2018, am fost solicitată să realizez traspunerea unui raport de audit într-un film de prezentare a acestuia. Era vorba despre auditul de performanţă al utilizării fondurilor publice alocate în perioada 2002-2016 pentru construirea şi folosirea sălilor de sport la nivel naţional, un program PSD prin care s-au sifonat de la buget sume consistente. Realizarea materialului video de 10 minute pe raportul de 500 de pagini a durat doar cîteva zile. Apoi, însă, timp de un an şi jumătate am realizat cel puţin zece modificări ale acestuia din simplul motiv că cifrele şi concluziile din raport se schimbau de la lună la lună, funcţie de negocierile pe sub masă pe care Curtea le ducea cu cei auditaţi. Ulterior, am primit şi oferta de angajare, iar timp de trei ani cît am lucrat acolo n-a fost zi să nu mă crucesc văzînd ceea ce se întîmplă departe de presă şi de privirile cetăţenilor contribuabili în instituţia supremă de audit a statului român.
Primul lucru care m-a lăsat cu gura căscată a fost dezmăţul cheltuirii propriului buget de aproximativ jumătate de miliard de lei, din care două treimi este alocat cheltuielilor de personal. De la achiziţii de telefoane, tablete şi laptopuri de ultimă generaţie pentru cei din conducerea instituţiei, pînă la electrocasnice de lux, mobilă de tot soiul, lucrări masive de zugrăveli inutile, nimic nu a fost iertat în materie de cheltuieli. Am lucrat aproape 25 de ani în diverse instituţii ale statului, am văzut destule achiziţii publice dubioase, însă Curtea de Conturi bate, în opinia mea, oricare altă instituţie în materie de orgii financiare, însoţite de un adevărat haos al ţinerii evidenţelor bunurilor. Ca să nu mai vorbesc despre obiecte cumpărate din bani publici, extrem de scumpe, şterse cu nonşalanţă din gestiune pentru ca unii consilieri de conturi să plece cu ele acasă fie în timpul, fie la finele mandatului, aşa cum s-a întîmplat la schimbarea de gardă din 2023.
Bunăoară, eu însămi am avut în gestiune o grămadă de obiecte a căror justificare este imposibil de găsit într-o structură bugetară a unei ţări care se confruntă cu serioase probleme financiare, cu sărăcie cronică şi cu un popor împovărat de biruri grele. Mai multe esspresoare ultra scumpe, nişte televizoare premium cu diagonală uriaşă, un cuptor cu microunde şi o plită vitroceramică, mobilă de bucătărie, o frumuseţe de laptop şi o frumuseţe de iPhone sînt doar o parte din obiectele pe care am fost nevoită să le iau în gestiune la angajarea în funcţia de consilier la cabinetul demnitarului şi pe care le-am predat, evident, înapoi la plecarea din instituţie.
Iată de ce, atunci cînd în presă a apărut informaţia conform căreia Parchetul European anchetează un proiect derulat de Curte în care s-au cheltuit 30 de milioane de lei, nu m-am mirat. M-am mirat doar de faptul că alte programe derulate cu fonduri europene în cadrul instituţiei nu au fost încă luate luate la ochi de Parchetul European şi care ar scoate la iveală cheltuieli suspecte mult, mult mai mari. Şi nu vorbim numai despre achiziţii de bunuri a căror evidenţă este, după cum am văzut eu însămi, bramburită şi ameţită, ci şi de sume cheltuite pe plimbări în străinătate sau achiziţii de servicii diverse de la firme despre care presa a scris de-a lungul timpului că ar fi conectate politic.
Opacitatea, lipsa de transparenţă, ermetismul Curţii de Conturi sub conducerea lui Mihai Busuioc, precum şi faptul că personalul instituţiei este aproape în întregime format din sinecuri şi nimeni nu reuşeşte să pătrundă acolo ca angajat fără a fi “al cuiva”, au făcut ca toate aceste lucruri să fie bine ferite de ochii presei de-a lungul anilor.
Însă opulenţa întîlnită la nivelul conducerii nu este singurul aspect care m-a cutremurat, ci şi modul în care transpunerea atributelor legale în fapte este o mare păcăleală. Ştiam din experienţa în celelalte instituţii în care am lucrat că auditorii Curţii nu se obosesc să facă vreun control serios acolo unde nu trebuie deranjate apele. Îi vedeam mereu cum vin, stau la cafeluţă, bifează ce era de bifat, îşi concluzionează rapoartele cu niscai recomandări de formă şi pa. Dacă ar fi numai atît…
Mihai Busuioc a fost numit la conducerea Curţii de Conturi în 2017 şi primul lucru pe care l-a făcut a fost să opereze, prin PSD şi prin guvernele Tudose şi Dăncilă, modificarea legislaţiei de organizare şi funcţionare, aducînd Comisia Europeană în situaţia în care să avertizeze statul român că riscă suspendarea plăţilor europene. Cu toate acestea, pesediştii au mers înainte cu proiectul, iar în 2018 acesta a trecut de parlament. Iohannis nu l-a promulgat în primă fază, dar cum i s-a întors înapoi nemodificat de parlament, legea a rămas după voia pesedistă.
La numirea noii gărzi pesediste în fruntea Curţii de Conturi, în 2017, Florin Cîţu a scris pe facebook:
”Dragnea înscrie Curtea de Conturi în PSD. Dragnea nu se mai ascunde şi nu mai are rabdare. PSD şi Dragnea nici măcar nu mai vor să păstreze aparenţele unei democraţii în România. Astăzi sunt audieri importante pentru PSD în Parlament. Curtea de Conturi se înscrie în PSD. În doar 10 luni PSD a înrolat CCR, ASF şi acum CC. Urmează BNR (90% în barca PSD deja) şi DNA. Ahh, uitasem, şi Consiliul Concurenţei a depus armele de bună voie şi deja se face util cârmaciului.
PSD are două obiective:1. Să poata fura în linişte şi să nu răspunda penal. Aici Curtea de Conturi şi CCR au cel mai mare rol. 2. Să strivească orice urmă de opoziţie politică, a societăţii civile şi a sectorului privat. Aici ASF, BNR, şi Consiliul Concurenţei, ANAF sunt institutiile pe care PSD le va arunca asupra celor care se opun dictaturii PSD-iste”
În privinţa modificării legislaţiei, G4media remarca, în 16 mai 2018, faptul că“una dintre cele mai grave modificări adoptată de Camera Deputaților îi acordă președintelui Curții de Conturi competența exclusivă de sesizare a organelor de urmărire penală în cazul în care, în urma controlului, se constată că o instituție a cheltuit banii publici cu încălcarea legii.”
Deputatul Claudiu Năsui a enumerat atunci pentru presă aceste grave modificări, precizînd faptul că “miza este blocarea verificărilor Curţii de Conturi şi folosirea politică a inspectorilor”. Astfel, spunea el, prin noua lege:
“Se înfiinţează o nouă structură în subordinea preşedintelui, numită “aparat de lucru”. Aceasta, pe lângă cabinetul preşedintelui şi secretariatul general care răspund tot preşedintelui. Iar acest aparat de lucru va verifica toate rapoartele înainte să fie transmise. Deci nu se mai poate face un raport fără aprobarea preşedintelui Curţii.
ANAP (Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice) dă puncte de vedere care vor deveni obligatorii pentru Curtea de Conturi pentru achiziţiile publice. Deci o instituţie subordonată guvernului are putere peste Curtea de Conturi care trebuie tocmai să verifice guvernul. Acesta e motiv de neconstituţionalitate.
Au eliminat garanţiile de independenţă ale auditorilor de la Curtea de Conturi, care în prezent au un statut între funcţionari publici şi magistraţi tocmai ca să aibă o şansă mai mare să fie independenţi. Astfel, aceştia vor putea fi mutaţi fără voia lor într-o secţie îndepărtată ca să scape de ei.
Practic, prin modificările operate, PSD desfiinţează independenţa instituţiei şi o subordonează Guvernului.”
Pe scurt, legea punea toată puterea în mîinile fostului subofiţer de poliţie, secretar general în guvernele PSD şi omul de casă al lui Liviu Dragnea, Mihai Busuioc. Iar rezultatele s-au văzut în anii următori, reducîndu-se la jumătate numărul de sesizări către organele de urmărire penală faţă de perioada în care Curtea era condusă de Nicolae Văcăroiu, aşa cum reise chiar din rapoartele anuale de activitate. Pe de o parte, accentul s-a mutat aproape în totalitate pe realizarea unor audituri de performanţă, nu financiare, adică un fel de pişvaiţăr în care auditorii scriu că era mai bine dacă banii publici se cheltuiau aşa şi aşa, iar pe de altă parte multe dintre auditurile financiare, cele care contează, au rămas la sertar, cu praf pe ele, fiind scoase la lumină atunci cînd interesele de partid sau de grup o cereau.
Eu însămi am trecut, atunci cînd am realizat filmul de prezentare pe auditul de performană al sălilor de sport, printr-o grămadă de rescrieri de cifre şi concluzii, argumentîndu-mi-se de fiecare dată cu faptul ce s-au renegociat concluziile raportului. Cu alte cuvinte, instituţia supremă de control financiar a statului român se tocmeşte ca la piaţă cu entităţile pe care le controlează pe sumele de bani pe care respectivele entităţi nu le pot justifica legal, acest lucru întîmplîndu-se pe toate rapoartele, fie ele de performanţă sau nu, cu excepţia celor folosite pentru a executa public niscai personaje incomode aflate în funcţii de conducere.
De altfel, în 14 iunie 2023, Sindicatul Național al Auditorilor Publici Externi din România (SNAPER), sindicat afiliat la Federația Națională a Sindicatelor din Administrație (FNSA), parte a CARTEL ALFA, a dat un comunicat cu acuze explicite:
“Înțelegem faptul că domnul Busuioc se simte frustrat și are un complex de inferioritate față de foștii conducători ai Curții de Conturi și din această cauză încearcă, cu tot dinadinsul, să iasă în evidență, însă dorim să-l informă pe domnul Busuioc, cu acest prilej, asupra faptului că, în accepțiunea auditorilor publici externi din cadrul Curții de Conturi, lucrurile sunt exact pe dos în sensul că profesionalismul în cadrul acestei instituții a început să cadă într-un con de umbră odată cu venirea sa în cadrul acestei instituții, iar modernizarea de care domnia sa vorbește este doar o ”slăbire a atribuțiilor acestei instituții, o încălcare a independenței auditorilor publici externi prin subordonarea Curții de Conturi clasei politice”.
De fapt, în opinia noastră, acesta este și principalul motiv pentru care domnul Busuioc a fost decorat anul trecut de către Președintele României, respectiv pentru faptul că și-a îndeplinit ”mandatul” dat de către clasa politică, care l-a numit în funcție și anume acela de a călca în picioare independența instituției pentru a ”da liber la furat”, întrucât domnul Busuioc nu s-a remarcat cu nimic altceva pentru a putea fi decorat.
Așa zisa modernizare a Curții de Conturi, cu care se laudă domnul Busuioc, ori de câte ori are ocazia, se referă, de fapt, la: reducerea ponderii misiunilor de audit de conformitate și creșterea numărului misiunilor de audit al performanței (și asta în condițiile în care în țara noastră auditul public intern din cadrul instituțiilor public nu funcționează corespunzător, fiind subordonat ordonatorului de credite, astfel că prin reducerea numărului de ”controale” la instituțiile publice, acestea vor avea ”liber la furat”), înlocuirea ”masurilor”, stabilite prin Decizie de CCR cu simple ”recomandări”, coroborat cu faptul că Curtea de Conturi nu va mai verifica în termenul de prescripție toate instituțiile publice, ci acestea vor fi verificate în baza unor analize de risc (subiective!!! – adică, mai concret, pe cine dorește domnul Busuioc), precum și cu faptul că toate propunerile de sesizări penale (și implicit recuperarea prejudiciilor stabilite de auditori) vor fi aprobate de către Plenul CCR (care nu își motivează deciziile, mergând pe principiul că ”pe EI nu-i mai verifică nimeni”!!!), nu fac decât să transforme Curtea de Conturi a României dintr-o instituție puternică, serioasă, respectabilă și profesionistă, cum era înainte de venirea domnului Busuioc într-un ”Monument de ineficiență cu implicații asupra SIGURANȚEI NAȚIONALE”!
Da, au dreptate sindicaliştii, nimeni nu controlează Curtea de Conturi devenită instrument de protecţie a jafului din bani publici în tot aparatul de stat, iar comisiile de specialitate din parlament, cele care ar fi trebuit să întrebe de sănătate Curtea măcar aşa, de formă, sînt şi ele complet aservite şi mute. Guvernarea se plînge la televizor zi de zi că nu are bani, iar pe de altă parte miliardele curg din buget pe salarii pentru sinecurile care sufocă instituţiile publice, pe pensii speciale precum cele dedicate conducerii Curţii de Conturi şi pe achiziţii colosale de bunuri şi servicii, multe dintre ele cu mari semne de întrebare şi despre care presa a scris constant de-a lungul anilor.
La începutul lunii aprilie, Sindicatul Național al Auditorilor Publici Externi din România a anunţat că a depus plîngere penală la Direcția Națională Anticorupție împotriva președintelui Curții de Conturi, Mihai Busuioc, pentru abuz în serviciu, însă cum se va finaliza şi acest dosar putem de acum presupune. Aşa cum s-a terminat, bunăoară, şi cu implicarea în dosarul Belina.
În octombrie 2017, Vlad Petreanu scria pe blocul lui:
“În rezumat:
- Dl. Busuioc era șef la Cadastru (Corpul de Control) când s-au falsificat actele pentru manevra cu domeniul Belina. În urma acestor falsuri, Belina a ajuns la CJ Teleorman, care l-a dat apoi firmei Tel Drum.
- Ministrul Dezvoltării, dl. Dragnea, fost șef la CJ Teleorman, care deținuse Tel Drum, l-a promovat ulterior pe dl. Busuioc la Ministerul Dezvoltării.
- După aceea, dl Busuioc a fost făcut secretar general la Guvern, de unde a blocat acțiunile dlui Grindeanu împotriva dlui Dragnea.
- În fine, cu susținerea dlui Dragnea, dl. Busuioc a primit șefia Curții de Conturi, de unde va controla cum sunt cheltuiți banii publici, inclusiv cei distribuiți de mâna dreaptă a dlui Dragnea, adică dna Sevil Shhaideh de la Ministerul Dezvoltării.
Eu sper că nu sunt decât conexiuni întâmplătoare și doar coincidențe în legăturile dintre acești oameni, pentru că altfel, dacă nu-i așa, înseamnă că în România e mafia la putere.
Ah, încă ceva, că uitasem: dl. Mihai Busuioc a intrat în politică la PDL, adică în același partid ca dl. Dragnea. Unele redacții îl descriau, acum ceva timp, ca „omul de casă al Elenei Udrea”, implicat din poziția sa de șef la Cadastru în diverse afaceri dubioase, soldate cu tunuri de milioane de euro pe banii statului (iată o anchetă Antena 3 din 2015, spre exemplificare, în care se demonstrează că dl. Busuioc a supervizat achiziția unui imobil cu 7 milioane de euro, preț evident supraevaluat de peste 10 ori).”
Dar despre cine este Mihai Busuioc şi despre cum PSD controlează complet Curtea de Conturi, despre rapoarte de audit ţinute la sertar, mai ales cele privind serviciile secrete, despre pseudo-digitalizarea dubioasă a instituţiei, despre dezmăţul financiar în detaliu, precum şi despre multe altele pe îndelete în alte articole viitoare.
