23.6 C
București
sâmbătă, 13 iulie, 2024
Google search engine
EDITORIALIcrele lui George Soros la București vor fi salvate, pe tăcute

Icrele lui George Soros la București vor fi salvate, pe tăcute

 „Nu ştiu dacă domnul Coldea este vinovat sau nu este vinovat şi nici nu este treaba mea, este treaba magistraţilor”, a declarat Marcel Ciolacu. Totuși, el mai adaugă, probabil de rușinea ziariștilor: „Cred că tema este – dacă ai avut acces la anumite informaţii, dacă ai folosit acele informaţii. Să ştiţi că acest lucru se numeşte trădare. Eu văd că nu este vorba de aşa ceva, e vorba de trafic de influenţă, de acte de corupţie. (…) E afectată imaginea României şi a statului român. De aceea, pentru ca pe viitor să nu mai avem parte de astfel de situații, trebuie să avem o reglementare, situație pe care o vom analiza în CSAT”. Așa a sunat mai vechea declarație! 

Dar, așa cum s-a putut vedea, la CSAT nu s-a rostit nici o vorbă despre acest subiect. Lipsa acestei dezbateri în CSAT și, probabil în Parlamentul actual sau viitor, nu demonstrază decât că ”decidenții”, mare parte din ei sunt, într-o formă sau alta ”prinși”, ca într-un infect insectar al lașităților, în mecanismul oribil al lui Traian Băsescu – Coldea, șamd. Ei au participat, într-un fel sau în altul, chiar și tacit, la aceste crime. Au știut și au tăcut. Iar în cazul acesta, cred că tot tăcerea și uitarea îi va salva.

„Concert la sfârşit de sezon”, cartea lui Ismail Kadare, este, fără îndoială, capodopera romancierului și poetului albanez Ismail Kadare, considerat astăzi, după ce opera sa a fost tradusă în peste 40 de țări, unul dintre marii scriitori ai timpului nostru, spune România Literară. A spune despre acest roman că evocă ruptura dintre Tirana și Beijing la începutul anilor 1970 ar fi exact, dar insuficient. În jurul acestui eveniment ridicol − o înțepătură de țânțar pe craniul președintelui Mao! −, Kadare desfășoară o frescă imensă și fascinantă, unde viața de zi cu zi sub șapa de plumb comunist, intrigile din eșaloanele înalte ale partidului, satira nemiloasă a maoiștilor occidentali, destinele împletite ale mai multor personaje ne duc de la farsă la tragedie, de la psihologie la metafizică, pe un fundal de istorie tumultoasă, shakespeariană, poate nebună, așa cum este încă în Orient.

Acum, în lipsa unui scriitor de talia lui Kadare, a cărui operă este încheiată, a rămas Sali Berisha să vorbească lumii despre mizeria lui Soros. În România, nu există încă destul curaj pentru asta…

„Berisha nu e un tip oarecare. La 79 de ani, e ca o rocă, îi merge mintea ca laserul și scoate pe gură vorbe pe care nu mulți politicieni din Albania au curaj să le rostească.

A fost si este un gigant al politicii albaneze, conducând țara din postura de președinte, dar şi din cea de premier” – scrie Liviu Alexa, în preambulul interviului cu politicianul albanez, singurul jurnalist român care a avut ideea de a-l contacta.

„Regimul Soros care a distrus o gramadă de națiuni din Balcani, și România, implicit, și-a depus icrele și la Tirana” – afirmă fostul președinte al Albaniei.  De atunci, Berisha a fost încontinuu lovit: au încercat să îi confiște partidul, americanii l-au declarat persona non-grata și, în cele din urmă, pentru că Berisha îl lovea fără incetare cu tunul dezvăluirilor în Parlament sau la televizor, Oculta albaneză a decis să îi inventeze un dosar pentru „corupție pasivă”. Adica zero. Fără proces, fara rechizitoriu, Berisha și ginerele său stau în arest la domiciliu de doi ani, dar nu renunță la luptă. Edi Rama, actualul premier si sluga lui Soros, asta nu a putut și nici nu poate să facă: sa il omoare pe Berisha. În rest, a încercat tot.

Berisha e încă o voce. Care vorbește despre mafia albaneză, despre politicieni murdăriți de banii din heroină, de politiști corupți. Și despre sistemul Kovesi-Coldea, importat prin Coldea (consilier al lui Edi Rama) și la Tirana. Un interviu care merită văzut.

În câteva rânduri am susținut ideea de a se scrie o carte despre nenorocirile și crimele regimului sceleratului dictator Traian Băsescu, regim care a favorizat – după rețeta lui Soros – deprecierea întregului sistem vital românesc. Necazul e că marii noștri prozatori și-au cam încheiat opera, subsumată denunțării unei alte pegre – comunismul. Ar fi nedrept să le cerem acelorași oameni să se lupte și cu neomarxismul. Din păcate au rămas cei din generația scriitorilor uteciști transformați în ”democrați”, în care prin varii forme „intelectualii” băsiști vânduți regimului Băsescu-Udrea îndoapă sume mari pentru traducerea și achiziționarea de premii internaționale peste tot în lume, a unor kilograme de maculatură.

Justiția, lipsită de anticorpii culturii eticii și moralei, a cedat, lăsând loc caracatiței criminale ale miliardarului maghiaro-american, susținător al așa-zisei ”societăți deschise”, bazată pe principii neomarxiste.

De la astfel de „scriitori” nu ne putem aștepta la nimic.

Cunoașterea  fărădelegilor nepedepsite, supunerea obligatorie în fața arbitrariului impus, lupta, pare-se, inutilă a rațiunii împotriva iraționalului, nu există în tematica lor.

Într-o carte adevărată despre atrocitățile regimurilor din est, probabil că cele executate de Macovei – Coldea – Maior- Kovesi conduse de Băsescu, sub bagheta lui George Soros ar ocupa un capitol important.

Dar, după cum putem vedea, se va folosi, încet, încet, o tactică veche, pentru „a acoperi” aceste crime, care ies acum, una câte una, la suprafață și la cunoștința opiniei publice. Se va încerca, treptat, distorsionarea datelelor problemei din România (așa cum va fi și în Albania). 

Prima metodă folosită va fi, stabilirea din capul locului că anumite crime sunt mai grave decât altele. Așa s-a procedat întotdeauna.

Va fi un ordin, comparabil cu celebrele ”directive” europene, sau cu acele cunoscute „indicații” transmise prin ambasade. Altfel cum ar justifica Europa Ursulei, presiunile făcute pentru ca dna Koveși să ocupe postul de de la Bruxelles, acțiunile dnei Victoria Nuland, sau atâtia alte cancelarii europene, de a-l reinstala, împotriva voinței poporului, la Cotroceni, pe mizerabilul scelerat? Chiar am uitat de ”marii europeni” Merkel și Barosso, cei care au profitat de lașitatea d-lui Victor Ponta, cel prin care s-a diktat (sic!)  României un  rușinos ”to-do list”, de numeroasele ”cadorisiri” pline de fast, cu diverse diplome, distincții și titluri europene și americane – pentru importante servicii aduse țărilor acestora, de către cei care azi, vedem că, de fapt, conduceau caracatița dezumanizării și distrugerii umane, poltice și economice a României? 

Eu am comparat fenomenul românesc desfășurat sub bagheta lui George Soros, cu „Fenomenul Pitești”. N-au fost puțini care au spus că este exagerată, și că gravitatea atrocităților petrecute acolo o depășește pe cea a regimului Băsescu. Dar în sprijinul ideii mele, aceea că trebuie scris despre orice atrocitate și infamie, stă ceeace scrie și scriitorul și istoricul Matthew White:

„Gazarea minoritățior etnice este mai gravă decât bombardarea orașelor, care este la fel de gravă ca împușcarea prizonierilor de război, care este mai gravă decât mitralierea trupelor inamice, care este mai puțin gravă decât jefuirea băștinașilor din colonii, ceeace înseamnă că sunt luate în calcul masacrele și foametea, nu și raidurile aeriene și luptele. Sau poate e invers…” 

Asta spune Matthew White în cartea sa, „Marea carte a inumanității”, apărută recent la „Humanitas” volum care aduce în fața cititorului, cu o documentare impresionantă, o sută de hecatombe și atrocități care aparțin de acum istoriei, dar care paradoxal, n-au suscitat până acum curiozitatea istoricilor. „Meritul lui Matthew White este acela de a nu cădea pradă statisticilor sau discursului academic. Nu ține predici, ci lasă faptele să vorbeasă de la sine. Se mărginește să condamne barbaria cu armele ironiei, de vreme ce inumanitatea, laitmotivul acestei istorii a umanității, transpare de la sine”. 

În orice caz, un lucru este clar: nimănui nu i-ar conveni să moară în nici un astfel de caz. Fie că este un masacru de război, fie că moare în pușcărie, torturat și lipsit de medicamente, așa cum a murit judecătorul Stan Mustață. Și alții. Prea mulți…

Octavian Hoandră
Octavian Hoandrăhttp://canal33.ro
Jurnalist, realizator de emisiuni, artist plastic si autor de proză, publicistică şi poezie, distins cu premiul "Distincţia Culurală" al Academiei Romane.
RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments