1. Într-o ședință prea scurtă pentru a nu suspecta o înțelegere anterioară, PSD și PNL au căzut de acord asupra unui calendar electoral în care parlamentarele sunt plasate pe 1 decembrie 2024, între cele două tururi ale prezidențialelor.
Pînă în 2009, cînd a început perioada disocierii în timp între Parlamentare și Prezidențiale, din 1990, alegerile parlamentare erau comasate cu primul tur al Prezidențialelor. Cu excepția lui 2004, parlamentarele au anunțat într-un fel și rezultatul turului doi ale prezidențialelor. Unul dintre cei doi calificați în turul al doilea era candidatul formațiunii care cîștigase Parlamentarele. Chiar dacă rezultatul Parlamentarelor dădea naștere la multe discuții în spațiul public, rămînea timp suficient pentru ca națiunea să se ocupe și de bătălia pentru cel de-al doilea tur.
Plasarea Parlamentarelor între cele două tururi micșorează drastic timpul dedicat celui de-al doilea tur al prezidențialelor. E limpede că după încheierea primului tur, săptămîna de pînă la 1 decembrie 2024 va fi consacrată bătăliei pentru parlamentare. Confruntarea celor doi rămași în cursă va trece în plan secund. Duminică, 1 decembrie 2024, vor avea loc Parlamentarele. Săptămîna de pînă la al doilea tur va fi sacrificată dezbaterilor informațiilor și zvonurilor privind formarea noului Guvern. Bătălia dintre cei doi va fi lăsată deoparte. Astfel, cum s-a petrecut la Europarlamentarele din 9 iunie 2024, o parte a românilor nici nu vor ști că sunt Prezidențiale. De regulă, cele două săptămîni dintre cele două tururi au fost după 1990 rezervate confruntării dintre cei doi candidați trecuți în turul al doilea. O bătălie între cei doi, atacuri reciproce, scormonirea dosarelor pentru fiecare. Am putea spune că alegerea dintre cei doi a fost în cunoștință de cauză. Mult mai important, dată fiind amploarea și acuitatea confruntării au fost adus la vot și electorat din afara mașinăriei partidelor.
De ce au căzut de acord PSD și PNL cît ai clipi asupra intercalării parlamentarelor?
Pentru a le ieși șmecheria cu incalificabila reducere a prezidențialelor la Comedia bătăliei dintre Nicolae Ciucă și Marcel Ciolacu. Nicu și Marcel și-au propus să intre amîndoi în turul al doilea. Campania pentru turul întîi le dă șansa de a nu se părui electoral. Fiecare se bate cu alți candidați. Cele două săptămîni fac inevitabilă confruntarea pe bune dintre Nicu și Marcel. Nici Nicu și nici Marcel nu vor ca întrecerea dintre ei pentru turul al doilea să le strice prietenia de nezdruncinat, cu vădite note de concubinaj politic. Pentru aceasta trebuie ca românii să fie ocupați cu altceva decît cu posibila confruntare dintre cei doi. Potrivit înțelegerii dintre cei doi frați de cruce, cine iese președinte îl pune pe celălalt premier. Pentru asta – repet – Frăția de Cruce trebuie să reziste între cele două tururi.
Alegerile intercalate sunt o sacrificare a democrației pe altarul Frăției de Cruce dintre Nicu și Marcel.
2) Cel de-al doilea tur al alegerilor din Franța au plasat RN pe locul al 3-lea, după ce primul tur lăsa impresia că formațiunea va obține majoritatea absolută.
Convocarea anticipatelor a fost văzută de mulți drept o greșeală a lui Emmanuel Macron. Nici vorbă de așa ceva.
Europarlamentarele au stat sub semnul curentului popular antiMacron. Dacă n-ar fi dizolvat Parlamentul, Emmanuel Macron s-ar fi confruntat cu o Franță care-i respinsese Partidul și optase pentru RN.
În aceste condiții, pentru Emmanuel Macron era vital să:
a) Abată atenția francezilor de la eșecul de la europarlamentare.
b) Aibă un Parlament în care nici un partid să nu dețină majoritatea absolută.
Campania electorală a abătut atenția de la eșecul lui Macron la europarlamentare. Al doilea tur a dus la un Parlament în care nici o formațiune n-are majoritatea absolută. RN era singura formațiune care putea obține majoritatea absolută. Al doilea tur, pus sub semnul sloganului Să barăm calea Extremei Drepte, a creat o realitate favorabilă lui Macron, președinte cu puteri dictatoriale:
Haosul în care domină instituția stabilă:
Președinția.
Manevrînd abil, Macron a determinat NFP, alianță anti-Macron, să se unească împotriva RN cu Partidul său de Laborator. Fie și pentru că NFP e o alianță de Stînga antifascistă din tată-n fiu, împotriva RN s-au coalizat fierul cu lemnul. Ca urmare a acestei coaliții, RN s-a clasat pe locul al III-lea ca mandate. Pe primul lor e NFP, coaliția de tip Racul broasca și o știucă, plus varza de Bruxelles. Partidul lui Macron e pe locul al II-lea. Da, dar el are mai multe mandate decît fiecare dintre partidele componente ale NRP.
Caracteristica NPR e neînțelegerea. Prin urmare, partidele componente, vrute doar anti-Macron nu se vor înțelege în veci acum cînd au cîștigat cu ajutorul lui Macron.
Haosul va dura multă vreme în Franța.
Spre satisfacția lui Emmanuel Macron.
3) În America au continuat controversele în rîndul Democraților în chestiunea dacă Joe Biden să se retragă sau nu din cursă.
După catastrofa care a fost confruntarea cu Donald Trump, mulți dintre susținătorii lui Biden i-au cerut să se retragă din cursă pe motiv de oboseală a creierului. Joe Biden a refuzat și continuă să refuze.
Pentru ca Democrații să aibă șanse la alegeri se cerea opțiunea rapidă între două posibile.
a) Sau încetarea campaniei prin care Biden e suspectat de senilitate.
b) Sau forțarea lui Biden să renunțe.
Cum acest lucru nu s-a întîmplat, fiecare zi care trece adîncește imaginea unui candidat care nu știe pe ce lume se află.
