23.6 C
București
sâmbătă, 13 iulie, 2024
Google search engine
DiverseIspasul sau Înălțarea – datini, obiceiuri și credințe

Ispasul sau Înălțarea – datini, obiceiuri și credințe

Ispasul este celebrat în ziua de joi din săptămâna a şasea după Paşte. Despre Ispas se stie din bătrîni că care ar fi asistat la Înălţarea Domnului și se spune că ar fi fost un om vesel, motiv pentru care și credincioşii caută să fie şi ei bine dispuşi de ziua acestuia. Este prăznuit ca un adevărat sfânt şi în zone ca Muntenia, Moldova, Oltenia, este considerat patron al casei.

Fiindcă de  Înălţarea Domnului s-au ridicareat și sufletelor morţilor la cer, în noaptea şi ziua de Ispas se practică numeroase obiceiuri magice de apărare: culegerea şi sfinţirea florilor, frunzelor şi ramurilor plantelor apotropaice (care apără de rele) de alun, nuc, leuştean, paltin, lovirea vitelor şi oamenilor cu leuştean, sunatul din buciume, încingerea peste mijloc (brâu) a fetelor şi femeilor cu leuştean, îmbunarea spiritelor morţilor cu ofrande bogate, vrăji şi descântece.

În ajunul sărbătorii se adună flori de alun, despre care se spune că înfloresc şi se scutură în zorii aceleiaşi zile.

În mai multe zone ale țării există obiceiul ca fetele şi flăcăii să meargă noaptea din ajunul sărbătorii înălțării Domnului în alunişuri, să culeagă flori de alun. Se spune că aceste flori au puteri magice şi trebuie păstrate, alături de busuiocul sfinţit la Bobotează. Cei care îndeplinesc acest ritual sunt ajutați cu spor în gospodărie, menţinerea armoniei şi dragostei în familii. În aceeași categorie a plantelor apotropaice se află leușteanul, nucul, paltinul,

Legenda spune leuşteanul ar fi crescut la piciorul Crucii lui Hristos. Gospdinele făceau o legătură de leuștean cu care atingeau membrii familiei pentru a fi feriți de rele, boli sau pagubă.Tot acum se împodobesc ferestrele și ușile casei cu frunze de leuștean.

Pentru sporul casei, în numeroase zone din ţară gospodinele prepară păsat (mălai măcinat mai mare) fiert în lapte dulce. După ce păsatul se răcorește, se toarnă în căni și se împarte copiilor sărmani.

Fiindcă Iisus a purtat un mănunchi de frunze la brâu când s-a înălțat la cer, există obiceiul ca în anumite zone unii bărnați să poarte la brâu crengi cu frunze de nuc, având credința că nu vor mai avea dureri de șale.

Ziua de Ispas este considerată hotar pentru diferite activităţi economice: se încheie semănatul plantelor, în special al porumbului, se duc boii şi juncanii la păşunile de la munte, se fac semne mieilor prin crestarea urechilor. Până la Ispas semănăturile trebuie să se încheie. În gospodăriile unde nu se respectă obiceiul şi se mai seamănă şi după ziua de Ispas, culturile respective nu vor da roade.

De Ispas nimeni nu trebuie să se certe, iar celor ce păstrează datina, dușmanii nu-I vor birui și nu vor avea putere asupra lor. Azi nu se dau cu împrumut bani, chibrituri sau orice sursă de foc, ori sare, căci aduc pagiubă în casă și necazuri, toți vor avea inima rea ca focul, iar vitele nu vor avea lapte gras pentru smântână.

Înainte vreme, Ispasul se sărbătorea la aceeași dată cu Rusaliile, la 50 de zile de la Învierea lui Hristos. Abia spre sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea, sărbătoarea Înălțării s-a separat de Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile), fiind prăznuită în a 40-a zi după înviere, dată care va rămâne pentru totdeauna fixată în calendarul bisericesc.

(Surse: creștinortodox.ro, doxologia.ro, Ion Ghinoiu- Calendarul țăranului român)

Veronica Diac
Veronica Diachttp://canal33.ro
A preferat întotdeauna să facă munca „nevăzută” a unei redacții jurnalistice, cea de documentare, extrem de prețuită și de căutată atunci „când îți arde buza”, dar care îl lasă mereu în umbră pe autorul ei. E specializată în relația presei cu instituțiile bancare, de asigurări sociale și de sănătate, dar și pe spinoasa problemă a pensionării. Pasiunea ei cea mare e însă să scrie povesti urbane despre locuri și personaje care au făcut cândva „istorie”!
RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments