23.6 C
București
sâmbătă, 13 iulie, 2024
Google search engine
DiverseIstorii în Ramă: Impresionismul 150 de ani – partea I

Istorii în Ramă: Impresionismul 150 de ani – partea I

Anul acesta Parisul este în sărbătoare pentru că aniversează o cifră rotundă de la nașterea celui mai important curent artistic pe care școala franceză de artă l-a dat: impresionismul. Expoziția aniversară este cu totul aparte pentru că este gândită de o echipă de curatori francezi și americani. Mai mult decât atât este gândită atât pentru publicul francez, implicit european, dar și pentru publicul american – fapt care este o provocare.

Expoziția dedicată aniversării a 150 de ani la nașterea curentului impresionist s-a deschis la Paris, la muzeul Orsay în 26 martie anul curent. Ea se va închide în prima parte a verii în orașul luminilor, pentru a fi redeschisă pentru un alt public la Washington, în Statele Unite ale Americii, în toamna și iarna acestui an. Sărbătoarea capătă astfel o anvergură globală, reușind prin acest procedeu, de dublă expunere, să exprime vocația internațională la care impresionismul a ajuns astăzi.

Edgar Degas – Repetitie pentru un dans de balet, Muzeul Orsay, expusa la expozitia societatii in 1874

Ce este impresionismul?

Asimilăm astăzi această mișcare artistică cu una a rebeliunii în artă, care s-a „rupt” de tradiție și și-a creat o infrastructură proprie pentru a se dezvolta. Expoziția de anul acesta nuanțează foarte mult tocmai acest aspect al „rebelilor” din arta franceză. Este adevărat că, arta considerată la acel moment modernă, față de arta făcută cu de exemplu 10 ani în urmă, începea sa se schimbe fiind mult mai interesată de noi subiecte în pictură si existând o mai mare libertate de mișcare – pentru că dezvoltarea științifică permitea artistului să picteze în aer liber şi pentru că apăruseră culorile în tuburi portabile, faptul în sine eliberând artistul de un proces îndelungat necesar pentru prepararea materialelor. În egală măsură, schimbările politice și sociale din secolul al XIX lea, dar mai ales războiul cu Germania și episodul Comunei de la Paris au afectat foarte mult societatea artistică a perioadei. Tot acest context este tratat pe larg în expoziție și se poate înțelege foarte bine cum artiștii erau foarte bine branșați la realitatea vremurilor în care trăiau.

Berthe Morisot – Legănușul, Muzeul Orsay, expusa la expozitia societatii in 1874

Ce se petrece în 1874 și de ce a fost acest an important?

A fost anul în care o facțiune de artiști se adună în Societatea artiștilor pictori, sculptori, gravori și litografi și hotărăsc să expună într-un alt spațiu decât cele cunoscute până la acel moment. Expoziția urma să fie nejurizată, adică oricine putea expune în baza unei contribuții plătite. Urma să existe un catalog al expoziției și orice lucrare prezentată putea fi cumpărată. Așadar libertate, egalitate și fraternitate…libertate de expunere, egalitate de șansă și fraternitate pentru ajutor reciproc și încurajarea vânzării de artă. S-a creat o conștiință a modernității, deși și acest termen este ușor forțat folosit, o conștiință a unui alt drum în domeniul artei, printr-o grupare de artiști care a hotărât să expună în alt loc și, mai mult, să expună pentru a vinde artă.

Pierre Lehoux, Martirajul sf. Laurentiu, muzeul Orsay- expus la Salon in 1874

Diferența?

Foarte mare. Pănă în 1874 arta se realiza într-un circuit foarte bine sedimentat și fundamentat de statul francez. Se presupunea că artistul beneficiază de o educație superioară în Academie, apoi de un stagiu de pregătire la Roma pentru a vedea „ARTA”, cu majuscule, care ne revenise, nouă europenilor, ca moștenire de la imperiul roman. Urma apoi, creația artistică care era realizată urmărind comenzile oficiale ale statului. Lucrările erau expuse anual în ceea ce se numea Salon. Aici se dădea bătălia cea mare pentru un loc bun de a fi văzut pentru că tablourile erau expuse foarte înghesuit și nu aveau suficient spațiu pentru a fi văzute și admirate. În urma participării la Salon, cel mai adesea lucrările puteau fi cumpărate de Statul francez, dacă ele se încadrau în anumite cerințe sau gusturi de moment. Așadar, diferența este imensă…arta nu mai era făcută pentru acest circuit, ci pentru un public nou, care se regăsea în subiectele redate pe pânză și care avea fondurile necesare pentru a cumpăra această nouă artă…burghezia. 

Eva Gonzales- Une loge aux italiens, Muzeul Orsay, refuzată de la Salon in 1874, dar acceptata in 1879

Anul 1874 va marca această schimbare în a deține artă, o va democratiza într-o oarecare măsură. Pictura acum putea fi a oricui și putea trata orice subiect, nu doar cele cu greutate istorică sau religioasă.

Această este schimbarea fundamentală pe care această grupare de artiști și expoziția lor din 1874 a adus-o societății.

RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments