23.6 C
București
sâmbătă, 13 iulie, 2024
Google search engine
StiriIstorii în Ramă: Impresionismul 150 de ani – partea II

Istorii în Ramă: Impresionismul 150 de ani – partea II

Zilele acestea se mai poate vedea în capitala Franței expoziția „Paris 1874 – inventer l`impressionism”, o expoziție ambițioasă, impresionantă și care va schimba înțelesul despre curentul artistic al impresionismului, dar și asupra artei expunerii, așa cum le știam până acum.

Această mișcare artistică a impresioniștilor a revoluționat la apariției ei modalitate de a face artă, de a înțelege artă, de a cumpăra artă, dar și tipul de public căruia arta i se adresa. Impresionismul „a coborât” arta pentru a fi accesibilă pentru toată lumea, indiferent de locul de unde se născuse, de banii pe care îi avea sau de statutul pe care îl purta. A fost o artă care a deschis  o ușă, a devenit  accesibilă, chiar, mai mult, a creat un limbaj vizual universal. Procesul acesta s-a conturat treptat prin circulația operelor de artă din colecție în colecție. Deși inițial impresioniștii s-au colecționat între ei, arta lor a continuat și a fost cumpărată de colecționari întâi din întreaga Europă, apoi ea a ajuns în lumea întreagă. Fapt care a făcut ca impresionismul să fie primul curent artistic al artei moderne care să capete valențe globale. El se regăsește peste tot în lume și este recognoscibil de orice cetățean al lumii care are o minimă cultură vizuală. În aceste condiții, în care pare că totul era epuizat și știam totul despre impresioniști, la aniversarea a celor 150 de ani de la nașterea curentului artistic, impresioniștii se reinventează pentru publicul din toată lumea.

Impresie. Răsărit de soare, C. Monet 1872

Expoziția de la Muzeul Orsay urmărește să readucă în atenția publicului de toate vârstele și de toate naționalitățile arta impresionistă, conducând vizitatorul de la contextul general al Franței și al Parisului la micro-istoriile pe care artiștii le-au trăit. Așa încât, urmărind această dezvoltare în zbor de pasăre, de la foarte larg, la amănunte și detalii, expoziția se dezvoltă pe următoarele paliere: schimbarea urbanistică a Parisului realizată de Haussman, momentul Comunei de la Paris din 1870 – care a fost un episod de război civil care a zguduit orașul, momentul introducerii și folosirii fotografiei pe scară largă, prin artiștii fotografi cum ar fi Nadar, în atelierul căruia se și deschide prima expoziție de artă impresionistă. Urmează momentul Salonul din 1874 când arta acceptată oficială aduce multe episoade de alegorii vizuale, ce trimit la război sau la confruntari, în paralel cu peisajele târzii romantice din arta franceză, de școală Barbizon. Parcursul urmărește apoi o desfășurare asupra artei create de impresioniști care era preocupată de subiecte din viața intimă, adică de plimbări, de momente de servirea a mesei, a ceaiului sau pur și simplu momente de supraveghere a copiilor. Toate aceste episoade ce devin teme de compoziției vizuale în noul curent sunt expuse pe larg într-o sală dedicată. Se simte un accent pus și pe femeile artistice care au contribuit la dezvoltarea curentului – existând astfel și o componentă a egalității de gen în această expoziție. Ultimele săli sunt dedicate „capodoperelor” impresionismului. Una dintre ele aduce în atenție lucrarea de la care s-a născut numele curentului „Impression. Soleil levant”  (Impresie. Răsărit de soare) a lui Monet din 1872, cu multiplele ei variante și studii. Urmează o selecție dintre lucrările cunoscute și recognoscibile ale impresionismului în ultima sală.

Experiența de vizitare a fost nemaitrăită. Atât de multă lumă adunată pentru a vedea această expoziție a fost ceva total nou și nemaivăzut, un furnicar de oameni care s-au strâns pentru a descoperi sau redescoperi acest episod cultural. Expoziția urmează în partea a doua anului să fie itinerată pentru a fi deschisă și vizitată și în capitala Statelor Unite ale Americii, la Washington D.C. Motiv pentru care ea trebuie văzut și drept un cadou pe care Franța îl face poporului american pentru că a acceptat să deplaseze peste ocean opere de artă care nu au mai ajuns înainte în State. Al doilea, după expoziția de anul trecut dedicată artei lui Manet și Degas. Este un cadou, de educație, de cultură, dar și un pod pentru relații bilaterale pe care Franța vrea să-l construiască cu SUA prin artă. Sunt aspecte de detaliu din expoziție care sunt gândite și realizate pentru un vizitator din cultura americană, mai mult decât un vizitator european

Nu se poate emite o judecată de valoare în termeni categorici asupra acestui demers expozițional. Fără îndoială arta realizării de expuneri de patrimoniu a fost dus la un alt nivel, s-a apăsat mult pedala relațiilor bilaterale, s-au făcut multe concesii din partea Franței, dar se pare că s-a găsit o bună modalitate de înțelegere, un set de valori comune care ne pot purta în dialog mai departe. Acest aspect al artei realizării de expoziții drept platforme de dialog în relațiile bilaterale pare că este noua modalitate de comunica a Franței și este de luat serios în considerare, mai ales că atenția a fost dată și asupra României prin expoziție dedicată lui Brâncuși. Așadar să fim atenți și să ne cercetăm bine atuurile și interesele pentru că arta pare că a devenit noua cale de dialog.

RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments