Da, chiar așa…în jurul unei lucrări de sculptură ar fi bine întotdeauna să ne învârtim 360 de grade să o vedem și pe partea din spate și pe partea din față, și pe laterale. De ce 360? Pentru ca este o operă de artă ce dorește să acopere spațiul, nu doar pe cel pe care îl ocupă fizic, cât și pe cel din proximitatea ei. Sculptură este o tehnică complexă, care dialoghează mult cu mediul din jurul ei. Ea decide direcții de orientare în spațiul public, dar și de privire și așezare, dacă este în spațiul privat. Tot ea, ce una singură, decide dacă „se simte” confortabil cu ce este în de jur împrejurul ei în orice circumstanță ar fi.
În ultimele săptămâni ale lunii februarie 2024 a fost expus în premieră, pentru spațiul românesc, o sculptură realizată de Constantin Brâncuși din perioada lui de proaspăt parizian. Un bust de bărbat cu o impunătoare mustață răsucită, cu capul ușor aplecat în față, dacă ar fi fost expus pe un soclu mai înalt, s-ar fi uitat la tine cu simpatie și ar fi întrebat „ce comandă vă aduc?”. Portretul lui Achile Baldé, chelnerul din restaurantul unde a lucrat Brâncuși, drept spălător de vase, în primul său an de ședere la Paris, este o lucrare din repertoriul artistului, care s-a crezut a fi pierdută sau distrusă.
Lucrarea este datată 1906 și este un punct foarte important în opera lui Brâncuși pentru că este printre ultimele realizate în maniera modelajului. Imediat după aceasta, Brâncuși începe din 1907 să cioplească piatra sau marmura și renunță la această manieră a modelajului. Considerată de critica de specialitate drept o manieră tipică pentru perioada în care influența lui August Rodin s-a manifestat și asupra sculpturii lui Brâncuși, maniera de realizare a portretului lui Achile Baldé este una foarte personală în definitiv. Sculptorul alege să pună materia lutului la un loc și de acolo să creeze chipul, trăsăturile definitorii și ținuta unui caracter. Modelajul în lut sau gips fiind astfel o tehnică sculptură a aducerii materiei și energiei în definirea creației, de vreme ce cioplirea în lemn sau în piatră scoate materie pentru „a da la iveală” ceva ce deja este acolo și numai sculptorul-artist vede.
Așadar este foarte important de văzut și revăzut orice sculptură, pe cât spațiul permite, de jur împrejur pentru a vedea toate detaliile pe care artistul a ales să le pună în materia lutului sau dimpotrivă să le scoată „la iveală” din lemn sau din marmură.
