16.7 C
București
joi, 23 mai, 2024
Google search engine
EDITORIALMarea și muta decuplare

Marea și muta decuplare

Țac!

Ați auzit? Da, adevărat, dacă n-ați fost foarte atenți, ați ratat zgomotul ușor metalic al decuplării vagoanelor PNL de ceea ce a fost mult timp locomotiva Iohannis.

Încet, discret, fără vâlvă și fără rufe scăpate pe geamuri în bătaia vântului mediatic. Sigur, inerția (nu, n-am făcut meditații la fizică) le ține în continuare apropiate, dar distanța va crește ușor, pe măsură ce ne apropiem de super-anul elctoral.

În primul rând pentru că locomotiva s-a transformat treptat (dar nesurprinzător)  într-un submarin care risca să tragă tot partidul în abisul procentelor de încredere de care se (mai) bucură locatarul de la Cotroceni. Deși, ironia situației, acestuia i s-au reproșat zborurile luxoase în avioane extravagante. Am fost eufemistic, e o adevărată piatră de moară. Aș spune chiar bolovan, dar mi-e teamă că unii ar răstălmăci neelegant metafora.

Așadar, în ultimul an, menționarea președintelui de către liderii liberali s-a rărit până la a dispărea aproape cu desăvârșire. Niciunul nu se mai laudă cu voce tare că urmașii lui Brătianu și Băsescu iau lumină de la Cotroceni, chiar dacă, cel mai probabil, asta se mai întâmplă din când în când, mai ales când e vorba de desemnat competenți în sinecuri și alte funcții publice. Că, deh, meteahna românească de a-l considera pe cel care numește șefii serviciilor secrete drept deținătorul înțelepciunii depline nu a dispărut doar pentru că acesta e neamț. Doar militarul Ciucă pare să nu-l ignore pe cel care i-a inventat cariera politică. Din fidelitate, din corectitudine, din recunoștință, cine știe? Așa cum nu știe nimeni dacă el chiar e președintele PNL, sau doar un nume pe biroul central din Modrogan.

Până și Rareș Bogdan, acest ”number one” al propriului orgoliu, uită extrem de des (și de ingrat, dacă mă întrebați pe mine) să-l mai amestece pe Iohannis în discursurile sale fulminante cu care bagă bățul prin gardul guvernării, pentru ca zgomotul făcut să reamintească presei și publicului de existența sa. Deși, până mai deunăzi, numele ”șefului” îi ieșea din gură mai des decât batistuța din buzunarul de la piept: ”Domnul Iohannis mi-a spus… Am vorbit cu Domnul președinte… E important ca Domnul…” etc. Mă rog, tot arsenalul de lingușeli bizantine necesar supraviețuirii în politica mioritică. Și datorate pe undeva celui care l-a luat cu mâna și l-a pus în fruntea listei pentru europarlamentarele din 2019. Sigur, întru beneficiul tuturor. Notorietatea omului de televiziune a săltat puțin scorul partidului, iar acesta și-a îndeplinit visul de a deveni important în lumina zilei, nu doar în cea a reflectoarelor. Aprinse sau nu.

Între timp, steaua lui Ioahannis a pălit și pentru media, aproape toată presa (inclusiv și mai ales cea care ne îndemna să-l votăm acum 9 sau 4 ani) devenind ostilă acestuia, iar relatările despre mărețele succese ale vizitelor în străinătățuri rezumându-se de cele mai multe ori la analizarea critică a hainelor ”Primei” Doamne și a costurilor deplasărilor. Iar obstinația de a păstra la secret nivelul cheltuielilor destinate cuplului prezidențial a dus la apariția unei pâcle de suspiciuni care nu face decât să agraveze percepția oamenilor. Mă rog, a potențialilor votanți PNL. În rest, Iohannis ”nu mai face știri”. Adică nu prea mai ai ce să scrii despre el. În afara turismului destinat întăririi parteneriatului de pace și prietenie (brrr!) cu tot felul de țări, nu se mai știe nimic despre ce face cel mai înalt ales al poporului.

Sunt absolut convins că, de-a lungul timpului, au fost consilieri (mai mult sau mai puțin trecuți pe ștatul de plată oficial al Admnistrației prezidențiale) care au încercat să-l convingă că luxul ostentativ afișat, chiar dacă nu-l mai poate afecta electoral pe el (nu va mai candida, probabil, la nimic, iar desemnările într-una dintre funcțiile internaționale la care tot visează nu se fac în baza simpatiei populare naționale), va influența rezultatele partidului legat ombilical de el. Nu știu dacă acum a fost greu de convins, sau a fost suficient să i se promită (și să i se și dea) toate fondurile necesare susținerii stilului de viață… pardon, de conducere a României. Cert e că domnul președinte s-a făcut aproape nevăzut (a nu se confunda cu a dispărut) din politica dâmbovițeană, concentrându-se pe misiunea sa externă, de cutreierat lumea. Iar PNL-ul a început lungul și dificilul drum al reclădirii unei identități proprii, pe care să nu se mai lipească eticheta de apendice prezidențial și complice al sfidării unei populații copleșite de mediocritatea nivelului său de trai.

PS. Ah, să nu mă bănuiască nimeni de naivitate! Evident că știu că legăturile subterane vor rămâne acolo, nevăzute de marele public. Dar ele își vor pierde din ce în ce mai mult consistența pe măsură ce se va apropia finalul șederii lui Iohannis la butoanele din Palatul Cotroceni.

Radu Herjeu
Radu Herjeuhttp://canal33.ro
Jurnalist cu peste 23 de ani de experienţă în presa scrisă, radio şi televiziune, premiat cu Diploma „Distincția Culturală” al Academiei Române, fost membru al Consiliului National al Audiovizualului şi fost lector universitar la Facultatea de Jurnalism-Filosofie din cadrul Universităţii Spiru Haret, Radu Herjeu este dramaturg şi autor a 8 volume de versuri, dramaturgie, publicistică, analize şi interviuri.
RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments