Față în față cu celebrul Virgiliu Stroescu într-un studio de televiziune. Oră de maximă audiență, nutriționistul-vedetă patronează din priviri, ca Sadhguru, micul conclav strâns în jurul mesei din platoul tv. E încă pauză de publicitate, pare relaxat, pregătit să livreze discursul obișnuit. Intuiesc ce va spune pentru că l-am lansat acum 15 ani în lumea televiziunii punându-l să susțină o rubrică de alimentație sănătoasă în emisiunea ”Kilocruciada” pe care am produs-o pentru Realitatea TV. Pe vremea aia, nea Virgil era haios și echilibrat. L-am simțit suficient de histrionic încât să ”dea bine” în fața camerei de luat vederi, așa că niște ani de zile a tot ținut rubrica lui săptămânală în emisiune, cu sfaturi de bun-simț pentru o dietă echilibrată.
Au trecut anii, a trecut și emisiunea ”Kilocruciada” în istorie, dar Virgiliu Stroescu a rămas pe baricade. Și foarte bine a făcut, până la un punct, acel punct în care, de la prea multă expunere prin vloguri, reel-uri, podcasturi și platouri tv, l-a luat… camera târâș, cum se spune în lumea televiziunii. A început să nu suporte să fie contrazis, să creadă că e deținătorul adevărului absolut în materie de hrană sănătoasă și, cum se întâmplă de obicei în astfel de cazuri, e la faza când reușește să și enerveze multă lume. Punctul culminant l-a atins și în emisiunea despre care vorbeam mai sus atunci când a băgat celebrul refren marca Stroescu, ”dacă mănânci carne, faci cancer!”. Moment în care n-am mai suportat să-i ascult fără reacție aberațiile și am intervenit destul de aspru în monologul domnului Stroescu.
Ideea de bază, pe care am susținut-o și în emisiune și o voi susține oricând, este că nu s-a dovedit științific niciunde și nicicând o asemenea grozăvie (carnea=cancer!) și că asistăm în ultimii ani la asaltul unei noi ideologii, veganismul, fie pe baze religioase- domnul Stroescu este el însuși membru al unei comunități neo-protestante care interzice consumul de carne- fie, mai nou, pe ideea salvării planetei prin reducerea amprentei de carbon și a gazelor de seră. Suntem destul de aproape de momentul în care va fi foarte complicat să mai comanzi o friptură la restaurant fără să fii obligat să înfrunți privirile disprețuitoare aruncate de vegani și/sau de ecologiști. În New York, acum câțiva ani, am asistat la momentul în care un militant împotriva consumului de carne a dat năvală în interiorul unui restaurant și a început să scuipe în farfuriile celor care avuseseră proasta inspirație de a comanda o friptură. Nu mai zic de faptul că majoritatea dintre ele erau și în sânge…
Reducerea consumului de carne în alimentația zilnică nu e o idee rea deloc, dar n-ar strica să aflați o poveste scurtă. În Japonia, înainte de 1900, dieta tradițională era preponderent vegană. Carnea și laptele erau prea scumpe sau prea rare și, în general, se putea vorbi de o stare de penurie alimentară. Rezultatul acestei situații a fost că japonezii erau malnutriți și mici de înălțime. Iar asta a durat ani buni și după înfrângerea din 1945, în cel de Al Doilea Război Mondial. Ușor-ușor, însă, s-a introdus consumul de lapte în școli, a crescut producția de orez, apoi Japonia și-a construit cea mai mare flotă de pescuit din lume (inclusiv baleniere), iar carnea, scriu încă o dată, carnea!, a devenit o componentă din ce în ce mai des întâlnită în mâncărurile japoneze. Rezultatul: japonezii sunt în medie cu vreo 20 de centimetri mai înalți azi decât acum o sută de ani și mult, mult mai longevivi.
Sunt multe țări în lume unde se consumă carne în cantități impresionante (SUA e pe primul loc de departe!), dar bolile grave de care suferă populațiile acelor țări nu au legătură, în primul rând, cu nivelul ridicat de ingerare a proteinei animale. Diabetul, bolile cardiovasculare, obezitatea, dereglările hormonale și chiar cancerele- nu-i așa, domnule Stroescu?- sunt legate mai ales de consumul la cote nemaiîntâlnite de zahăr și de sare. Abia de la acest punct al discuției am putea vorbi despre crima cu premeditare pe care o comit producătorii de alimente și de băuturi atunci când decid să adauge zahăr sau să injecteze soluții saline în aproape orice aliment pe care îl oferă spre comercializare. Să mai punctăm și faptul că un adult american consumă în fiecare an cu 16 kilograme de zahăr mai mult decât un adult japonez, în vreme ce la consumul de carne e o diferență de doar 14% în plus în dreptul americanului.
Despre zahăr și sare vorbește câteodată și domnul Stroescu. Dar cu voce mai joasă și mai rar. Nu-i fac un proces de intenție, pentru că eu cred că venerabilul nutriționist e animat de intenții bune când n-o ia razna cu obsesia lui anti-carne și anti-proteine animale în general. Eu doar cred că a simțit că veganismul e un subiect la modă și bagă mare pentru audiență, like-uri și view-uri.
A fost o vreme când a fi vegetarian sau vegan însemna opțiunea bine cântărită a unor oameni care aveau nevoie de o schimbare în stilul lor de viață. Azi e din ce în ce mai mult un trend pe care niște băieți deștepți l-au lansat și îl promovează, transformându-l în curent ideologic, văzând un apetit teribil al unei lumi plictisite și naive pentru tot felul de minorități care ajung să dea tonul în fața majorității. Pe mine să nu vă bazați, mă duc să-mi fac o friptură!
