Acum câteva zile, televiziunea de stat din Rusia RT a dat publicității o înregistrare obținută de la serviciile de informații ale Moscovei. În acea înregistrare câțiva dintre generalii armatei germane, unul dintre ei fiind în Singapore (unde se pare că a fost și discuția interceptată), discutau despre livrarea celebrelor rachete de acțiune lungă Taurus către Ucraina.
Problemele discutate care reies din lunga conversație (de aproape 39 de minute) sunt:
1. Transferul de rachete Taurus din Germania către Ucraina.
2. Distrugerea podului de peste strâmtoarea Kerci;
3. Manipularea conducerii politice a Germaniei de către conducerea armatei germane privind folosirea exclusivă non-germană a rachetelor, inclusiv prin trimiterea de informații strategice cu mașina, prin Polonia. Problema generalilor surprinși de spionajul rusesc era cum să scape Germania de acuzația că participă direct în conflictul din Ucraina, dacă Kievul decide să arunce rachetele asupra țintelor din adâncimea Rusiei.
Ministerul german de apărare a recunoscut că o conversație a conducerii forțelor sale aeriene (despre posibila livrare și utilizarea rachetelor Taurus în Ucraina, inclusiv lovituri pe podul Kerci) a avut loc într-adevăr și a fost interceptată de către ruși.
Această știre a șocat societatea germană, făcând să ia în considerare fiabilitatea protejării informațiilor confidențiale, întrucât a devenit evident că inamicul ascultă conversații care nu ar trebui să fie auzite. Deși conținutul înregistrării este și mai șocant, manipularea presei germane a evidențiat narativul agresiv al “cum își permite spionajul rus să ne intercepteze?”, nu pe cel real și extrem de inflamator cel al trimiterii de rachete germane pentru atacarea țintelor din interiorul Rusiei.
Ca atare, ca un mărțișor otrăvit rusesc, marile doamne democrate ce formează Occidentul European, au primit cadou exact pe 1 Martie înregistrarea cu bucluc. Vineri dimineață, cunoscuta ziaristă și directoare a RT, Margarita Simonyan a anunțat pe canalul său Telegram publicarea unei înregistrări audio pe care ar fi primit-o de la „tovarăși în uniformă”. „În această înregistrare interesantă, ofițeri de rang înalt ale Bundeswehr-ului discută despre cum vor bombarda (atenție!) podul din Crimeea. Și cum să o facă cu mai multă pricepere, astfel încât, în același timp, Scholz să poată continua să spună că nu a făcut-o”, a scris ziarista rusă. Mai târziu, ea a postat o decriptare a conversației ofițerilor Bundeswehr și, la doar câteva ore după explozia bombei mediatice să posteze integral și înregistrarea audio de 38 de minute. Practic Berlinul a primit un pumn în față, fiind zguduit din temelii.
Bineînțeles că propagandiștii vestului au încercat să descalifice înregistrarea. Nu au reușit. Presa germană a publicat pe surse, că discuțiile s-au desfășurat nu pe o linie de comunicație securizată, ci prin platforma de videoconferință WebEx. Este un fel de analog Zoom, dar fără codare chineză. WebEx este utilizat pe scară largă de Bunderswehr. Mai mult s-a confirmat informația inițială publicată de jurnalista rusă ca unul dintre participanții săi, Frank Grefe, a fost într-o cameră de hotel din Singapore în timpul conversației. Nu este exclus ca locația lui Grefe să fi fost decisivă în reușita operațiunii de spionaj ruse. Ca atare presa germană practic a confirmat validitatea înregistrării rusești. Ziarul Bild sugerează că înregistrarea s-a fi realizat în Singapore, unde se afla Grefe. Camera lui ar fi putut fi infestată de microfoane sau că telefonul i-ar fi putut fi spart sau accesat sau că s-a conectat la o rețea Wi-Fi nesecurizată a hotelului.
Este important de reținut că, deși platforma WebEx are funcționalitate pentru desfășurarea conferințelor criptate, dacă abonatul se conectează la conversație prin telefon, aceasta nu este considerată de încredere. “Există indicii că a fost folosit un mijloc de comunicare insuficient de sigur, având în vedere subiectele care aparent au fost discutate. Acesta, printre altele, face obiectul unor investigații suplimentare”, a declarat ziarul Bild purtătorul de cuvânt al Ministerului German al Apărării. Această declarație a fost una dintre multele în care Berlinul a recunoscut, direct sau indirect, cel puțin autenticitatea discuțiilor.
La scurt timp după publicarea conversației, jurnaliștii germani, citând surse militare, au început să susțină că în conformitate cu rezultatele analizei inițiale, înregistrarea publicată în Rusia este autentică. Potrivit lui Spiegel, a fost exclusă și falsificarea cu ajutorul inteligenței artificiale. Mai târziu, Ministerul Apărării a recunoscut oficial existența conversației.
Și de aici începe întreaga problemă.
