În decembrie 2020, Alianţa Pentru Unirea Românilor, un partid cvasinecunoscut cu numai un an de existenţă, surprindea analiştii politici, jurnaliştii, sociologii şi, în general, cam pe toată lumea, devenind peste noapte a patra forţă politică în Parlament. Mesajele foarte bine alese, simplu formulate şi larg distribuite printr-o activitate online intensă, legate de subiecte precum corupţia sistemică, nivelul de trai scăzut, cedarea resurselor ţării şi atitudinea obedientă a României în faţa unor interese străine, au găsit în electorat un răspuns de susţinere pe măsura frustrărilor şi angoaselor acestuia, adîncite de pandemie şi de măsurile restrictive luate atunci.
Din 2020 pînă astăzi, AUR a dovedit o creştere constantă în mai toate sondajele, de la startul de 9% la 20%, în unele precum cel al INSOMAR din septembrie 2023 ajungînd chiar a fi cotat cu 27% în preferinţele electoratului, chiar pe primul loc. În acest moment, însă, doar strategii din diverse laboratoare de PR şi serviciile de informaţii cunosc care sînt, de fapt, procentele reale cu care este creditat AUR, pare-se chiar mai mari, sondajele aruncate pe piaţă pentru manevre politice fiind prea puţin credibile.
Şi putem afirma liniştiţi că aceste procente reale nu sînt deloc, dar deloc liniştitoare pentru PSD şi PNL, dacă ne uităm spre recent anunţata şi dubioasa comasare a alegerilor europarlamentare cu cele locale, al cărei sens nu se poate regăsi decît într-o ciorbă de motive precum ordinele de la Bruxelles-ul asaltat de perspectivele unui Parlament European dominat de partide naţionaliste, suveraniste, extremiste, frica PNL de a nu ajunge pe locul al treilea, chiar al patrulea în urma rundelor de alegeri de anul ăsta şi ploconeala lui Ciolacu în faţa unui Iohannis al cărui viitor în poziţia de secretar general al NATO sau în cea de preşedinte al Consiliul European se arată totuşi a fi, în acest moment, doar bancuri. Pe de o parte, SUA şi statele europene cu greutate din NATO l-au indicat limpede pe Mark Rutte ca fiind preferatul, singurele state din Alianţă care mai cîrîie olecuţă fiind Ungaria şi Turcia, ambele însă dovedind de-a lungul timpului că îşi pot schimba votul aliniindu-se majorităţii, iar pe de altă parte, la şefia Consiliului European şanse reale are Viktor Orban, aşa controversat cum e el, cîtă vreme Ungaria preia şefia UE la 1 iulie, iar cutuma este aceea că şefia Consiliului este preluată de către statul care deţine şi preşedinţia UE în caz că nu se întruneşte numărul necesar de voturi pentru un candidat propus. Mai mult, Uniunea a dat semne clare de oboseală în privinţa conflictului din Ucraina, părînd a accepta din ce în ce mai conturata realitate a unei victorii a lui Putin, aşa încît un lider-punte către Rusia precum Orban s-ar încadra în calculele marilor cancelarii europene care ştiu că urmează să se confrunte în anii imediat următori şi cu o puternică criză economică ce va impune concentrarea pe priorităţile financiare interne ale fiecărui stat membru.
Revenind la comasare, nici aici lucrurile încă nu sînt limpezi, atît fiindcă voci cu greutate din PNL şi-au exprimat vocal nemulţumirea, simţind că pierd electorat, dar şi fiindcă, aşa cum scria şi jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob, impedimentele legislative sînt destul de consistente: pe de o parte, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat repetat împotriva unor astfel de tertipuri electorale, iar pe de altă parte este necesară modificarea legii alegerilor locale, a celor europarlamentare, Codul Administrativ, legea administrației locale și statutul aleșilor locali, plus legea alegerilor prezidențiale pentru devansarea în septembrie. Şi mai adaugă, în mod corect, Bogdan Tiberiu Iacob: “Cel mai grav e că modificările s-ar face cu 2-3 luni înainte de alegerile propriu-zise, cînd normele europene stabilite prin Comisia de la Veneția vorbesc de minim un an înainte.”
Dar să mergem pe premiza că toate impedimentele legislative vor fi depăşite, Curtea Constituţională va executa cuminte ce i se ordonă şi comasarea va merge înainte. Întrebarea e simplă: va folosi, cu adevărat alianţei USL 3.0? Cifrele aruncate public de sondajele de casă arată că da şi că împreună PSD şi PNL nu pot fi devansate de AUR. Însă anunţul comasării a stîrnit, cel puţin online unde AUR conduce detaşat, un tsunami de revoltă, reuşind chiar să scoată pe mulţi din neutralitate sau indiferenţă, aşa încît cifrele din sondajele reale e foarte probabil să se fi modificat şi mai mult în favoarea acestei formaţiuni, dar şi a altor partide de opoziţie. Norocul, ca să spunem aşa, al PSD şi PNL este faptul că în lunile care urmează pînă la prima rundă de alegeri nu se întrevăd a apărea evenimente care să ofere teme noi de atac din partea AUR, unele capabile să genereze mobilizări relevante, astfel încît primul loc la europarlamentare pare a fi asigurat pentru partidele lui Ciolacu şi Ciucă. Nici alegerile locale nu par o problemă, cîtă vreme AUR nu şi-a înfiinţat filiale judeţene prin care să coordoneze organizat şi unitar aceste alegeri.
Cu totul altfel ar putea sta însă situaţia la prezidenţiale şi parlamentare. Septembrie este, în fiecare an, o lună a nervozităţii generale printre români. Traficul imposibil la începerea şcolilor şi a revenirii la serviciu din vacanţe, scumpiri ale rechizitelor şi alimentelor, supărările celor din rural care nu-şi mai regăsesc în cîştiguri munca din primăvară, toate acestea şi multe altele atîrnă greu în disponibilitatea electoratului fie de a veni la vot, fie de a vota cu formaţiunile politice aflate la putere, pe care le consideră vinovate, astfel încît un candidat propus de acestea ar trebui să compenseze prin carismă sau prin a fi alternativă la o variantă mai proastă. Ţinînd cont şi de faptul că prezidenţialele sînt alegerile la care participarea a fost mereu cea mai ridicată, o confruntare tur doi între un candidat al PSD sau PNL contra un candidat AUR care, în toamnă, va avea teme grămadă de atac, poate oferi surprize celor care mizează pe faptul că următorul preşedinte va fi dat de formaţiunile aflate la putere.
Adăugăm la acest tablou larga susţinere în dispora de care se bucură AUR, pensionarii care vor înţelege, după recalcularea pensiilor din septembrie, că au fost păcăliţi de guvern, precum şi militarii activi şi rezervişti care, prin tradiţie, sînt naţionalişti şi suveranişti convinşi, revoltaţi şi ei de faptul că pensiile militare nu au fost recalculate, toţi aceştia însumînd un bazin electoral masiv, astfel încît certitudinile ca următorul preşedinte să fie dat de PSD sau PNL se cam clatină dacă opoziţia se mobilizează în al doilea tur în jurul unui candidat viabil. Unul precum Simion care a dovedit că are capacitate de rafinare, are discurs, e tînăr şi energic şi nici nu stă chiar rău în materie de deschidere externă, dacă ne amintim întîlnirea acestuia cu ambasadorul Israelului, Reuven Azar, sau dacă ne uităm acum spre conferinţa republicanilor de la Washington unde s-a dus ca invitat. În plus, să nu ignorăm nici faptul că AUR e puiul SRI, fapt confirmat inclusiv de Liviu Dragnea cu ceva timp în urmă, aşa încît este greu de crezut că serviciul nu-şi va mobiliza la maximum resursele pentru a cuceri redutele politice controlate de peste trei decenii de SIE, ventrilocul PSD. În aceeaşi idee, nici parlamentarele nu se prefigurează a fi atît de sigure ca victorie pentru PSD şi PNL, decembrie fiind o lună cu istorie în proteste de stradă şi nemulţumiri generate de perspectivele iernii care vine cu costuri de la an la an mai ridicate.
Una peste alta, ca să n-o mai lungim, o Românie în care AUR să devină principala formaţiune politică în parlament şi să mai şi dea preşedintele nu este o utopie, chiar dacă în acest moment aşa pare. În cazul în care George Simion îşi va continua procesul de rafinare personală, îşi va adapta discursul în nuanţe mulate pe aşteptările unor segmente mai largi de votanţi şi va specula la maximum greşelile PSD şi PNL care cu certitudine nu vor lipsi, o astfel de Românie ar putea începe în anul 2025, indiferent de presiunile şi sforile de pe continent sau de peste ocean.
Acum, că AUR va creşte anul acesta în sondaje este incontestabil. Că va creşte suficient pentru o astfel de ipoteză prezentată, rămîne o discuţie amplă ale cărei argumente vor oscila funcţie de tot ceea ce se va întîmpla pe parcursul acestui an.
