Cunosc cîteva cazuri de politicieni prinşi, cu nişte ani în urmă, beţi la volan şi scăpaţi de dosarul penal cu ajutorul castraveciorilor muraţi, adicătălea n-au fost rangă cînd au fost opriţi de poliţişti, că uite, dom’le, au declarat că au mîncat o fripturică cu nişte castraveciori şi ce minune, la retestare alcoolemie zero. Unul dintre ei a fost şi fostul meu soţ. Nu ştiu cum mai stau lucrurile acum la IML, dar în vremea aceea instituţia era extrem de flexibilă la primirea unor telefoane.
Probabil în ultimii ani s-a mai dus din flexibilitate, altfel nu îmi explic pentru ce ministrul Predoiu (a se citi secretarul de stat Despescu) a simţit nevoia să iasă la rampă cu recenta Ordonanţă de urgenţă nr. 84 din 28 iunie 2024 ale cărei prevederi au stîrnit un tsunami de revoltă printre cetăţeni.
Motivată ca vizînd “necesitatea instituirii unor măsuri adecvate în contextul social recent, determinat de accentuarea consumului de droguri și al noilor substanțe psihoactive în rândul populației, precum și de conducere a vehiculelor sub influența drogurilor și substanțelor psihoactive”, Ordonanţa aduce o sumedenie de motificări Codului Rutier, unele necesare, altele însă cu mari semne de întrebare.
Înainte de a trece la subiect, merită adusă în discuţie o simplă observaţie: cel mai important act normativ care reglementează circulaţia pe drumurile publice nu este o lege trecută firesc prin procedură parlamentară, ci este şi acum, după 22 de ani, o Ordonanţă de urgenţă! Nimeni nu s-a obosit să vină cu lege.
Revenind, printre modificările pozitive, precum aplicarea amenzilor de circulație pe baza înregistrăzilor video de pe camerele de bord ale mașinilor sau alte camere de supraveghere sau posibilitatea retestării în cazul în care concentrația alcoolică depistată iniţial este de până la 0,10 mg/l alcool pur în aerul expirat, au fost strecurate prevederi care nu au cum să nu te ducă cu gîndul fie la prostie, fie la nişte şmecheri din sistem care au simţit miros de şpăgi şi miros de bănet prin achiziţii publice. Ca să nu mai vorbim despre faptul că pe lîngă probabile muşamalizări sau chiar reglări de conturi, apare acum aberaţia derivată din faptul că poliţistul care efectuează testarea face parte din aceeaşi instituţie cu cel care efectuează expertiza.
Bunăoară, testarea pentru depistarea prezenţei în organism a substanţelor psihoactive va putea fi realizată nu numai la IML, ci şi în cadrul laboratoarelor specializate din cadrul IGPR sau în unităţile publice de asistenţă medicală autorizate şi acreditate în acest sens. Măi, să fie! Cu alte cuvinte, dacă beizadeaua drogată e prinsă la volan şi alege să fie testată într-un laborator al poliţiei, iar tăticu’ e prieten cu ministrul X, generalul Y, parlamentarul Z, judecătorul W sau cu oricare alt personaj influent din statul ăsta putred de corupt, putem crede că beizadeaua scapă în doi timpi şi trei mişcări? Eu zic că da. Deocamdată, laboratoarele Poliţiei despre care se face vorbire nu există, dar în viitor vor fi două, unul la Institutul Naţional de Criminalistică, iar celălalt la Cluj şi rămîne de văzut cum vor fi dotate şi cine le va conduce.
În ceea ce priveşte măsura suspendării dreptului de a conduce pînă la data primirii rezultatului analizei mostrelor biologice în cazul persoanelor care refuză sau nu pot să se supună testării în vederea verificării consumului de băuturi alcoolice sau substanţe psihoactive, dacă cei care au scris această OUG ar fi avut decenţa să precizeze faptul că laboratoarele de testare au obligaţia să furnizeze rezultatele în termen de cel mult 48 de ore de la data recoltării probelor, nimeni n-ar mai fi avut nimic de comentat. Însă modul absolut nesimţit în care a fost introdusă prevederea, fără a se ţine cont atît de capacitatea limitată de analiză de laborator existentă în prezent, cît şi de prejudiciile serioase aduse persoanelor care, în final, se dovedesc nevinovate, este revoltător.
„Nu e o catastrofă, pentru 2 zile, că rămâi fără permis”, a afirmat senin Ciolacu, deşi rezultatele analizelor pot veni şi într-un an, aşa cum ştim că stau lucrurile în realitate, iar apoi s-a arătat mai preocupat de achiziţiile necesare pentru ca MAI să îşi doteze laboratoarele, semn că cineva, undeva, abia aşteaptă să vîndă.
Despre prezumţia de nevinovăţie nu mai vorbesc, a explicat deja APADOR-CH pe larg într-un comunicat, însă mă întreb cine va răspunde pentru pierderile pe care le vor înregistra, în timpul acelor luni în care activitatea le va fi paralizată, un şofer de taxi, de exemplu, al cărui unic venit e legat de permisul de conducere sau o firmă de transport care şi aşa e în deficit de angajaţi?
De ce MAI s-a grăbit cu acestă ordonanţă este greu de înţeles, cînd firesc, logic, elementar, de bun simţ ar fi fost ca întîi statul să îşi construiască infrastructura de testare, apoi să vină cu un astfel de act normativ, astfel încît cetăţeanul să poată să îşi recupereze permisul în cel mult două zile în cazul în care se dovedeşte că nu a consumat substanţe psihoactive.
Ca să nu mai vorbim despre faptul că la fel de mare nesimţire este şi să continui să afirmi că marja de eroare a drugtestelor este de 5-15%, cînd aceasta este în realitate cu mult mai mare, aşa cum medici şi sindicalişti din Poliţie au afirmat în repetate rînduri. Ca să nu mai vorbim şi despre Consiliul Superior de Medicină Legală care a semnalat procente ridicate, de peste 30-40-50%, cu variaţii foarte mari de la un judeţ la altul, concluzionînd că unul dintre factori este şi cel uman, adică modul în care poliţiştii fac sau nu testările corect în stradă şi modul în care îşi reglează drugtestele. Iar lista de alimente şi medicamente care pot da rezultate pozitive este extrem de lungă. Nonşalanţa cu care reprezentanţii Poliţiei recomandă cetăţenilor să aibă grijă cînd iau nurofene întră tot în gama nesimţirii, cîtă vreme o sumedenie dintre medicamentele aflate pe acea listă sînt necesare în tratamente zilnice, vitale pentru respectivii şoferi.
De altfel, criminolog Vlad Zaha a afirmat recent, citat de Ziare.com, că în 2023, din peste 3.000 de teste pozitive realizate pe loc de polițiști, peste 1.200 au fost un fals pozitiv. Poliţia Română s-a tot lăudat că foloseşte drugteste Drager Drugtest 5000. Însă conform unui articol postat de avocații Chiriță și Asociații în Jurnalul de Toxicologie Analitică a Universităţii Oxford, referitor la aparatele Drager DrugTest 5000, a fost efectuat un studiu asupra unui număr de aproximativ 400 de conducători auto. Rata unui răspuns fals pozitiv (aparatul a indicat că există substanţe psihoactive în organism, cu toate că în sînge nu exista nicio urmă de astfel de substanţe) a fost următoarea: pentru cannabis 14,5 %, pentru amfetamine 23,2 %, pentru metamfetamine 38,4 %, pentru enzodiazepine 36,4 %, pentru opiacee 65,9 %, pentru cocaină 87,1 %.
Trebuie să aprecim, totuşi, efortul IGPR în a ne convinge în direct la teve ce minunate sînt drugtestele poliţiştilor. Să trimiţi în platoul unei televiziuni un ditamai chestorul purtător de vorbe, Georgian Drăgan pe numele lui, să sugă două minute întregi la un drugtest e ceva. Acum, că tinerelul în cauză a ajuns chestor, adicătălea general, la 34 de ani, luîndu-i faţa vestitei Irina Alexe care a ajuns chestoriţă abia la 35 probabil fiindcă nu era din Buzău ca Drăgan, asta e o altă discuţie şi nu merită să mai aducem acum în lumină faptul că domnul chestor a prestat efectiv muncă de poliţie doar un an şi zece luni, cîndva în trecut, prin anii fragedei tinereţi.
Una peste alta, „este clar că vorbim de o ordonanță de urgență care a adus niște modificări subiective și arbitrare. (…) Este o forțare ceea ce vedem în ordonanță, care nu aduce sub nici o formă modificări de esență, ci doar mult formalism și oarecum un joc de glezne din partea MAI-ului, care vrea să demonstreze societății că ‘face și drege’, doar că face asta într-un mod stupid”, a concluzionat Cosmin Andreica, liderul sindicatului Europol, pentru Recorder.
