Un studiu recent a dezvăluit că oxigenul poate fi produs în adâncurile oceanului, contrazicând teoriile științifice de până acum despre modul în care acesta se formează. Acest fenomen, denumit „oxigen întunecat”, deschide noi perspective asupra mediilor oceanice adânci, dar ridică și îngrijorări legate de viitorul acestora, în contextul exploatărilor miniere marine tot mai intense.
Anomalia „oxigenului întunecat”
În 2013, cercetătorul maritim Andrew Sweetman a făcut o descoperire neașteptată în zona Clarion-Clipperton, o vastă întindere din Pacificul central. În timpul unui studiu, senzorii săi au detectat generarea de oxigen la o adâncime de aproximativ 4.000 de metri, unde lumina soarelui nu ajunge. La început, Sweetman a crezut că echipamentele sale erau defecte, deoarece se știa că oxigenul este produs doar prin fotosinteză, un proces care necesită lumină solară.
După ce și-a verificat instrumentele și a repetat măsurătorile, Sweetman a ajuns la o concluzie surprinzătoare: oxigenul era generat de nodulii metalici naturali prezenți pe fundul oceanului. Aceste formațiuni conțin minerale prețioase, precum cobalt, nichel și litiu, și au fost descoperite ca fiind o nouă sursă de oxigen în adâncurile oceanelor. Această descoperire, publicată în Nature Geoscience, pune la îndoială înțelegerea actuală a funcționării ecosistemelor marine de adâncime.
Cum nodulii metalici produc oxigen
Cercetările echipei lui Sweetman au arătat că nodulii metalici funcționează asemenea unor baterii naturale. Atunci când sunt scufundați în apa sărată a oceanului, acești noduli creează curenți electrici care separă apa în hidrogen și oxigen printr-un proces cunoscut sub numele de electroliză. Astfel, oxigenul este eliberat în mediul înconjurător.
Experimentele de laborator au demonstrat că puterea generată de un singur nodul este comparabilă cu cea a unei baterii AA. Deși acest curent este insuficient pentru a produce electroliză în mod independent, grupurile de noduli prezenți pe fundul oceanului pot genera suficientă energie pentru a declanșa acest proces. Acest fenomen ridică întrebări esențiale cu privire la rolul nodulilor metalici în susținerea vieții în adâncuri și sugerează că oxigenul întunecat ar putea fi o componentă crucială a ecosistemelor marine profunde.
Impactul exploatărilor miniere asupra oceanului
Descoperirea oxigenului întunecat are implicații majore pentru industria minieră marină, în special în zona Clarion-Clipperton, bogată în minerale prețioase. Această regiune este vizată de numeroase companii interesate de exploatarea resurselor sale, dar activitățile miniere pot afecta serios ecosistemele adânci care depind de oxigenul generat de nodulii metalici.
Cercetătorii, inclusiv Sweetman, avertizează asupra riscurilor pe care le prezintă exploatarea minieră pentru aceste habitate fragile. Peste 800 de oameni de știință din întreaga lume au semnat petiții prin care cer o suspendare a exploatărilor miniere marine, invocând pericolele pentru ecosistemele puțin cunoscute ale adâncurilor. Sweetman subliniază că, înainte de a începe extracțiile la scară largă, trebuie să înțelegem pe deplin impactul pe care acestea le pot avea asupra generării de oxigen întunecat și a biodiversității marine.
Un exemplu concludent este eșecul din anii 1980, când încercările de minerit în adâncuri au dus la distrugeri masive ale faunei marine, iar ecosistemele afectate au avut nevoie de ani pentru a se recupera. Aceasta subliniază necesitatea unui control științific riguros și a unor cercetări suplimentare pentru a înțelege pe deplin efectele pe termen lung ale exploatărilor miniere asupra oceanelor.
