Jurnalistul timișorean, Mircea Opriș, scrie în „Renașterea Bănățeană” că „Maia Sandu și Dominic Fritz și-au făcut reciproc campanie electorală, la nivel internațional”. Prezent la înmânarea premiului “Timișoara Pentru Valori Europene” dedicat președintei statului moldovean, ziaristul bănățean a prins exact semnificația vizitei șefei statului moldovean în vestul României – o dublă lovitură de imagine.
Alți comentatori politici români au interpretat evenimentul prin prisma zilei de 24 ianuarie: Se aplică „scenariul Cuza”. Președintei Maia Sandu i se construiește o imagine publică în România pentru a participa la alegerile prezidențiale din noiembrie, au afirmat aceștia.
Ca să vorbim despre scenariul unirii Republicii Moldova cu România ar trebui să privim atent atât la Republica Moldova, cât și la Ucraina.
Agresiunea militară rusă în estul Ucrainei este un context geopolitic care a creat oportunități favorabile Kievului pentru apropierea de Uniunea Europeană.
De aceste oportunități a profitat și Republica Moldova care a primit, alături de Ucraina, statutul de țară care poate începe negocierile de aderare la UE.
Guvernarea de la Chișinău vorbește entuziasmată despre aderarea Chișinăului, în 2030, la Uniunea Europeană. Nu am căzut în capcana acestei euforii: Republica Moldova nu îndeplinește criteriile de la Copenhaga, iar pe teritoriul ei, dincolo de Nistru, sunt dislocate trupe rusești.
În contextul în care Uniunea Europeană nu admite trupe străine pe teritoriul statelor care fac parte din această asociație politică, soluționarea clară și definitivă a diferendumului transnistrean, prin retragerea trupelor ruse dislocate peste Nistru și distrugerea/transportarea către proprietarul de drept a munițiilor aflate în depozitul de la Cobasna, ar trebui să fie principalul scop politic al Partidului Acțiune și Solidaritate pentru asigurarea aderării, în 2030, a statului moldovean la Uniunea Europeană.
Este clar că trupele ruse nu se vor retrage atât timp cât munițiile nu vor fi distruse ori transferate proprietarului de drept. Din această premisă, rezultă că, pentru a asigura integrarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, clasa politică de la Chișinău ar trebui să renunțe la regiunea de peste Nistru. Nu știu dacă Partidul Acțiune și Solidaritate, pe viitor, își va asuma, sau nu, acest gest politic.
Pentru mine este clar că regiunea transnistreană nu poate fi teritoriu al Uniunii Europene cu trupe străine dislocate acolo.
Sunt de acord cu cei care afirmă că, din punct de vedere teoretic, trăim un context favorabil pentru realizarea unirii Republicii Moldova cu România.
Nu știu dacă, din punct de vedere practic, autoritățile statului român sunt pregătite să facă față tuturor problemelor care pot să apară în urma realizării acestui proiect, cum ar fi: asigurarea pensiilor pentru cei circa 800 de mii de pensionari care există între Prut și Nistru, implementarea politicilor de protecție, inclusiv lingvistică, a minorităților etnice ucrainene și ruse ori menținerea autonomiei găgăuze.
La fel, nu știu cum poate fi realizată, fără renunțarea la regiunea transnistreană, unirea Republicii Moldova cu România.
Istoria contemporană a României, după 1989, a cunoscut o încercare de implementare a „scenariului Cuza” – participarea unui politician din Republica Moldova la procesele electorale ale statului român, posibila alegere a acestuia în România și Republica Moldova și realizarea unirii.
Fostul prim ministru al Republicii Moldova, președinte al Frontului Popular Creștin Democrat, Mircea Druc, a candidat ca independent la președinția României la alegerile din 27 septembrie 1992, având o platformă unionistă și fiind sprijinit de Partidul Ecologist Român, Frontul Popular Creștin Democrat, Asociația Mondială “Pro Basarabia și Bucovina”. Nici o formațiune politică puternică din România nu i-a acordat sprijin politicianului basarabean, din cei șase candidați care au participat la primul tur al prezidențialelor, Druc a ieșit pe ultimul loc, acumulând 326.866 voturi (adică 2,75% din totalul voturilor).
Aplicat în 1992, „scenariului Cuza” nu a fost asumat de clasa politică de la București. Sunt sceptic că, după 32 de ani, politicienii de la București vor accepta un președinte din Republica Moldova doar de dragul unirii.
Tematica unirii cu Republica Moldova a fost folosită de politicienii români. Sloganul „Basarabia pământ românesc” a fost lansat în timpul președinției lui Băsescu. Programul de acordare a cetățeniei române locuitorilor dintre Prut și Nistru a fost o mișcarea politică care i-a adus simpatie iar inițiativa l-a ajutat să se mențină la putere – Partidul Mișcarea Populară a ajuns în Parlamentul de la București, la limită, datorită votului dat de basarabeni.
S-a văzut între timp că, „Basarabia pământ românesc” s-a dovedit a fi doar o temă de campanie electorală folosită pentru uz intern, nu a ajuns nici pe aproape să fie un proiect de țară al statului român.
În 2024, anul în care cetățenii români vor participa la mai multe procese electorale, tematica unirii cu Republica Moldova va fi din nou folosită.
Prima campanie electorală, cea pentru europarlamentare, va începe pe 9-10 mai 2024. Precampania va începe, cel mai probabil, cu cel puțin două luni înainte de începerea campaniei electorale oficiale. Probabil, prin martie.
Vom vedea atunci dacă partidele vor promite, sau nu, proiectul “România dodoloață”. Că precedent există.
