Astăzi începe la Doha încă o tentativă de negociere a unui acord de încetare a focului în Gaza. În a 314-a zi a războiului, bilanţul arată cumplit: 39.929 de morţi în rândul palestinienilor, 92.240 de răniţi (mulţi dintre aceştia, cu un sistem sanitar în pare parte distrus, ca şi morţi) şi 11.000 de dispăruţi (ceea ce înseamnă îngropaţi sub ruine). Precizez (cum o fac de fiecare dată) că toate aceste cifre, furnizate de ministerul Sănătăţii controlat de Hamas, nu diferenţiază între combatanţi şi non-combatanţi.
Această nouă rundă de negocieri este o încercare de temporizare, o formulă prin care se dă satisfacţie Iranului, obligat să răzbune jignirea asasinării pe teritoriul său, de către Israel, a şefului Biroului Politic al Hamas, Ismail Haniyeh. De pe 31 iulie (zi în care a fost asasinat la Beirut şi un înalt comandant militar al Hizballah), ameninţările cu răzbunarea s-au auzit pe toate tonurile dinspre Tehran. Reprezentanţi ai celui mai important proxy al său, Hizballah, au declarat că, de fapt, această tensiune în care a fost ţinut Israelul zi şi noapte e răzbunarea însăşi, în componenta ei psihologică. Oricum, pentru a repara onoarea Iranului fără de vărsare de sânge, la Doha va fi prezent şi un reprezentant al Tehranului.
Altminteri, regimul ayatollahilor ştie cu cine are a face şi că într-o confruntare cu Israelul şi aliaţii săi occidentali nu are nici o şansă. Pentagonul a avut tot timpul în aceste două săptămâni să aducă în Mediterana crucișătoare suplimentare, distrugătoare, o escadrilă de luptă, pentru a consolida apărarea Israelului.
Cât priveşte negocierile care încep astăzi, învăluite şi acestea într-o retorică abundentă, este greu de crezut că vor duce la încetarea războiului în Gaza. Netanyahu (foto, pe coperta revistei Time) nu are nici un interes să pună capăt războiului, nici măcar cu preţul recuperării ostatecilor, câţi vor mai fi fiind în viaţă. N-a făcut-o când a fost adoptată Rezoluția 2735 a Consiliului de Securitate al ONU, redactată de Statele Unite (aşa-numitul Plan de pace Biden, în trei etape).
În Hamas, locul lui Haniyeh la şefia Biroului Politic a fost luat de Yahya Sinwar – creierul masacrului din 7 octombrie asupra israelienilor – care nu are nici un interes să scadă numărul “martirilor” din rândul conaţionalilor săi. Dacă, atunci când trăia Ismail Haniyeh, Hamas a salutat Rezoluţia ONU, acum organizaţia pune condiţia ca discuţiile să pornească de la documentul agreat pe 2 iulie şi nu de la zero, în caz contrar refuzând să îşi trimită un reprezentant la Doha.
Cu toată determinarea mediatorilor – Statele Unite, Egipt şi Qatar – cu toate apelurile marilor puteri occidentale, sunt şanse puţine spre deloc ca acordul să fie parafat în această nouă rundă de negocieri indirecte.
