Doar dexteritatea exersată de-a prinde lucruri din zbor – pasiuni din copilărie, când imitam personajele fascinante ale circului – m-a făcut să ridic fulgerător pagina din buletinul de vot, realizând că tușul ștampilei trece pe pagina cealaltă. Am suflat pe ea să se usuce repede și să nu îmi anulez din greșeală votul. (Ca atunci când îmi făceam temele cu un stilou curgător și știam că, dacă fac „purceluși” pe caiet, pagina îmi va fi ruptă și trebuia să o iau de la capăt. Suflam din toți bojocii de copil de primară, ca să opresc dezastrul).
Apoi, am scos un șervețel, l-am „ștampilat” și am reluat procesul electoral pe buletinul de vot. Acolo, în cabină, nu m-am gândit nicio secundă că e o situație generală. M-am gândit că sunt eu mai neatentă. Am ieșit înaintea copilului și m-am așezat pe băncuța de sport. Tot ca în școala primară. Și îmi văd băiatul că iese din cabină cu un buletin de vot, cu ștampila în mână mergând spre tânărul domn care ne dota cu ștampile. Oare ce nu-i clar? Doar nu întreabă unde îi e candidatul preferat? Se întoarce în spatele perdeluței și, după câteva minute, lasă buletinele în urne. „Ce-ai pățit?”, îl întreb. „Riscam să îmi anulez voturile. Ștampila trecea pe partea cealaltă și l-am întrebat cum procedez”.
La foarte puțin timp, tot vorbind cu grupul de prieteni votanți – am și prieteni nevotanți, convinși de inutilitatea acestui exercițiu – am strâns o serie de „dovezi” că și-au anulat votul fără voia lor, mai ales dacă opțiunea era pe prima pagină. Pusă cu foc, ștampila proaspăt înmuiată marca, fără nicio îndoială, și poziția de pe cealaltă pagină.
Numărul mare de voturi nule, 1.475,692 (datele provizorii ale BEC, europarlamentare – 488.487 voturi nule, primari – 258.127 voturi nule, consilii locale – 309.671 voturi nule, consilii județene – 219.000 voturi nule și președinți de CJ-uri – 200.407 voturi nule) arată că acea „hârtie” folosită pentru buletinele de vot a fost primul inamic al unui rezultat neviciat. Nu știu dacă a fost cu bună-știință aleasă dar, dacă și la viitoarele alegeri se va folosi aceeași „sugativă”, atunci cineva are un plan.
Apoi, oricât de costisitor ar fi, ar trebui ca buletinele să nu mai fie imprimate față-verso. Măcar s-ar mai limita din accidente de tipul două ștampile în chenare diferite. Ca să nu mai spun că, dacă alegerea ta e pe pagina 4, de exemplu, se imprimă și pe pagina trei, iar cel care numără poate să se oprească firesc la pagina 3 și să considere că acela e votul.
Pe fond, această „economie” prin care ni s-a explicat comasarea a costat electoral. Inclusiv numărul mare de saci de la Biroul electoral care a dus la cozi de zile, cu oameni dormind printre baloți cu voturi.
Imaginea cu sacii transportați spre locul de recepție ar trebui să se încheie definitiv, cu condiţia ca politicienii să fie oameni serioși. Ne tot lăudăm cu digitalizarea, cu robotul Ion, altfel pensionat de tânăr, dar nu reușim să creăm sistemul care să permită scanarea buletinelor. Adică, în secolul XXI, secolul AI, nouă ne place „ad labam”, cum ar spune latinul de pe Dâmbovița. Tot vorba latinului băştinaş, ce își face omul cu mâna lui e treabă sigură. Numărând acolo, înghesuiți – tot din economie – în același spațiu, și cei de la europarlamentare și cei de la locale, mai scapi un buletin dintr-o parte în alta. Uneori și un vot contează. Iar dacă membrii secției, mai puțin experimentați, își pierd fie și pentru câteva secunde vigilența, se pot întâmpla mutații.
Ce e sigur și va rămâne sigur e că partidele care au și stăpânesc rețelele electorale vor controla întotdeauna alegerile. PSD și PNL – singurele care au rămas în cursă după 35 de ani de democrație electorală – nu întâmplător se bat/își împart voturile multe. Pentru că știu valoarea și importanța acestor rețele. Și nu e nimic ilegal în a le avea. Modul în care sunt folosite poate fi, dar pentru asta trebuie să ai dovezi. E naiv însă să crezi și să speri că vei câștiga alegerile „mari” doar cu sloganuri, poze și emisiuni tv.
Cine nu are deja aceste rețele, poate să spere la „firimituri” pentru următoarele două scrutinuri din acest an și să se pună pe treabă pentru următoarele de peste 4 ani, asta dacă nu vom avea alegeri anticipate.
