Prăznuită de Biserica ortodoxă in ziua de 14 octombrie, Cuvioasea Parascheva este numită popular Vinerea mare. Sărbătoarea religioasă a preluat și integrat elemente din tradițiile precreștine dedicate zilei de vineri și divinității feminine identificată în Panteonul roman cu Zeiţa Venera, iniţial protectoare a vegetaţiei şi fertilităţii.
În contextul tradițiilor precreștine se consideră că Vinerea mare s-a suprapus într-o anumită măsură peste cultul zeiței Venera, care în mitologia romană era asociată cu dragostea, vegetația și fertilitatea. Vinerea, care după ziua de duminică era cea mai mare sărbătoare a săptămânii, în cultura și civilizația romană era ziua dedicată venerării acestei zeițe (numele zilei de vineri derivând de la numele zeiței).
În limba greacă „Παρασκευή” înseamnă „ziua a cincea a săptămînii”, adică vineri.
Astfel, sărbătorile creștine care au urmat pătrunderii creștinismului în Europa au integrat deseori elemente ale cultelor păgâne anterioare.
Deși în primele secole ale creştinismului a apărut obiceiul de a marca vinerea prin post, căci după cum spune legenda în această zi a fost răstignit Hristos, sărbătoarea de azi, numită Vinerea mare, nu se referă la Vinerea Mare din timpul postului paștelui, ci conturează împletirea între imaginea mitologică și chipul creştin al muceniciei numite şi Vineri sau Paraschieva. Sărbătorirea Sfintei Parascheva s-a suprapus în parte peste vechile tradiții păgâne în care vinerea era dedicată unor divinități feminine asociate cu fertilitatea, gospodăria și protecția. Astfel, miturile păgâne s-au contopit cu elementele creștine, transformând-o pe Sfânta Parascheva într-un simbol religios puternic al vieții de zi cu zi și al protecției divine. Sărbătoarea Sfintei Parascheva, asemeni Venerei, care era mitologia păgînă ocrotitea vegetația, dar și vitele este considerată pragul către iernat pentru îngrijitorii de vite.
„Cu timpul, sfânta creştină a preluat unele atribuţii ale zeiţei uzurpatoare, devenind un stâlp calendaristic care indică începutul sau sfârşitul unor importante activităţi pastorale: deschiderea ţarinelor pentru păşunatul devălmaş, organizarea turmelor pentru iernatul transhumant, începerea coborârii oilor în zonele de iernat, angajarea ciobanilor pentru noul sezon pastoral, slobozirea berbecilor în turmele de oi (Nunta Oilor, Năpustitul Arieţilor), organizarea unor vestite târguri de toamnă unde se valorificau produsele turmelor de oi, se făceau praznice pentru morţi şi se împărţeau ofrande etc.” (Ion Ghinoiu – Calendarul poporului român. Zile și mituri)
Elemente din tradițiile păgâne legate de fertilitate, feminitate și ocrotirea gospodăriei au fost asociate cu figura Sfintei Parascheva. Sfânta Parascheva este una dintre cele mai venerate sfinte în creștinismul ortodox, mai ales în România și Balcani, fiind considerată protectoarea familiei, a fetelor tinere și a gospodăriilor. Credințele populare, în contextul unui proces mai amplu de sincretism religios, au făcut ca vechile practici precreștine să fie adaptate sau reinterpretate în tradițiile creștine, suprapuse astfel peste cultul Sfintei Parascheva.
Sfânta Parascheva este celebrată pe 14 octombrie și este considerată protectoarea femeilor, a căsătoriilor și a fetelor tinere. De asemenea, ea este cunoscută pentru miracolele legate de sănătate și bunăstare. În această zi, oamenii obișnuiesc să postească, să se roage și să meargă în pelerinaj la moaștele Sfintei.
