7.9 C
București
sâmbătă, 2 martie, 2024
Google search engine
DiverseSimbolul iubirii dintre oameni, un înger al binelui și al luminii

Simbolul iubirii dintre oameni, un înger al binelui și al luminii

Sărbătoarea care ne aduce mai aproape de cei pe care îi iubim și de cei care au nevoie de noi, sărbătoarea care ne învață să fim mai buni, mai generoși și mai recunoscători.

La canal33.ro continuam cu legende, povești și miracole despre  Crăciun.

Povestea spune că Moș Crăciun cam obosise. Cu toate că îi erau dragi copiii, si oricât ar fi vrut să le împartă cadourile, ajunsese sa-i fie greu cu atâta alergătură, atâta muncă. Se cam săturase  de forfotă, de zgomot și uneori de falsitate.  Mai vedea câteodată că mai există încă oameni care ofereau cadouri doar de fațadă și asta nu-I plăcea, pentru că spiritul Crăciunului cuprinde dărnicia și bucuria de a-l face pe celălalt fericit.

Moș Crăciun s-a retras să cugete la gândurile ce-l apăsau

De data asta, însă, Moș Crăciun chiar era supărat. Nu mai avea chef să împartă cadouri copiilor din lume și voia să se retragă într-un colț liniștit și să uite de tot.

Dar cum să facă asta?

Avea o datorie față de oameni, față de tradiție, față de el însuși. Așa că se pregătea să plece din nou în noaptea de Ajun, cu sania lui trasă de reni, plină de pachete colorate.

Sania cu reni este pregătită să împartă cadourile celor mici

Însă, înainte de a porni la drum, a mai primit o scrisoare.

S-a uitat la ceas, mai avea timp, asa că s-a așezat pe un scaun și a început să citească.

Scrisoarea era de la un băiețel care îi cerea ceva ce nimeni nu-i  mai ceruse până atunci. Nu îi cerea o jucărie, o carte, sau dulciuri, nu avea pretenții de jucării exagerat de scumpe.

Moș Crăciun citește scrisoarea băiețelului orfan

Îi cerea doar o îmbrățișare.

Băiețelul îi scria că era singur, că nu avea părinți, că locuia într-un orfelinat trist și rece, nu avea prieteni, ceilalți copii râdeau de el si nu se simțea iubit. Nu își dorea nimic altceva decât o îmbrățișare caldă și sinceră. Citise că îmbrățișările fac oamenii fericiți.

Lui Moș Crăciun nu-i venea să creadă că poate exista atâta tristețe pe pământ, că un copil poate fi atât de nefericit.

A simțit cum inima i se înmoaie și cum ochii i s-au umezit,

Față de durerea copilului care îi scrisese, supărarea de mai devreme nu mai avea nici rost, nici sens. Toată oboseala s-a risipit și a simțit cum se trezește în el o nouă speranță.

Ce ar fi putut oare să facă?

A decis să îi facă o surpriză. A luat un cadou special pentru băiețel, un ursuleț de pluș și a pornit spre orfelinat.

Moșul pregătește un ursuleț de pluș pentru băiețel

Când a ajuns acolo, a intrat pe furiș în camera băiețelului, care dormea într-un pat mic și uzat. L-a trezit cu blândețe și i-a zâmbit. Băiețelul a deschis ochii și l-a privit cu uimire. Nu putea crede că Moș Crăciun era lângă el, în carne și oase.

Moșul i-a dat cadoul și l-a luat în brațe. L-a îmbrățișat cu dragoste și i-a șoptit la ureche: „Nu ești singur, micuțule. De la tine am  învățat un lucru atât de important astăzi. Acum sunt aici pentru tine..”

Băiețeluleste fericit când primește darul de la mpș Crăciun

Băiețelul a simțit cum o căldură plăcută îi inundă sufletul. A simțit cum se umple de bucurie și recunoștință și cum se naște în el o nouă încredere.

L-a îmbrățișat și el pe Moș Crăciun și i-a mulțumit. L-a rugat să nu plece, să rămână cu el.

Moș Crăciun i-a promis că se va întoarce, că nu îl va uita, că va fi mereu prietenul lui. Ca să întărească cele spuse, îi dă în dar și un mic globuleț cu puteri magice, în formă de ursuleț, este globulețul fericirii.

Globulețul cu puteri magice primit de la Moș Crăciun

Apoi a plecat să își continue misiunea.

Dintr-o dată, nu mai era supărat, ba chiar era fericit. Pentru că sensul Crăciunului este iubirea, cadourile pentru cei dragi fiind doar o subliniere a iubirii.

Iar el, Moș Crăciun, este simbolul iubirii dintre oameni, un înger al binelui și al luminii.

Așa se face că, de atunci, Crăciunul împarte nu doar cadouri, ci și îmbrățișări, iar copiii din lume sunt mai fericiți și mai buni.

Veronica Diac
Veronica Diachttp://canal33.ro
A preferat întotdeauna să facă munca „nevăzută” a unei redacții jurnalistice, cea de documentare, extrem de prețuită și de căutată atunci „când îți arde buza”, dar care îl lasă mereu în umbră pe autorul ei. E specializată în relația presei cu instituțiile bancare, de asigurări sociale și de sănătate, dar și pe spinoasa problemă a pensionării. Pasiunea ei cea mare e însă să scrie povesti urbane despre locuri și personaje care au făcut cândva „istorie”!
RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments