Este o certitudine faptul că serviciile noastre de informaţii au acţionat constant din umbră în zona politicului, manevrând personaje propulsate în prim plan cu diverse mesaje şi agende. Însă a le atribui puteri absolute şi abilităţi tactice ultra rafinate este greşit. În realitate, serviciile noastre de informaţii nu controlează nici măcar jumătate din spectacolul jalnic oferit cetăţenilor de către mulţi dintre politicieni.
Da, ar fi fost bine dacă, bunăoară, formaţiunile extremiste din România s-ar fi născut doar din jocurile insalubre ale acestor serviciilor de informaţii. Ar fi fost bine, fiindcă în acest caz ar exista garanţia unui buton de stop, unui comutator, unui ştecher care ar putea fi scos rapid din priză atunci cînd derapajele lezează parcusul democratic al ţării.
Din păcate, nu este aşa. Oricîte manevre ar face “agenturili” noastre în direcţia unui control al diverselor segmente de cetăţeni, rezultate nu ar putea obţine fără un suport social consistent în care manipularea să îşi găsească pămînt fertil pentru a-şi creşte rădăcinile.
Altfel spus, indiferent cît de bine l-ar fi şcolarizat serviciile pe Simion, AUR n-ar fi existat şi n-ar fi atins cota de susţinere de care se bucură astăzi dacă nivelul de nemulţumire, de sărăcire, de debusolare, de incultură care alimentează tensiunile sociale în creştere nu ar fi oferit platformă. Acelaşi lucru şi în cazul Şoşoacăi, eroina românilor nervoşi pentru care Simion nu e suficient de verbal, de agresiv în mesaje şi de radical, români furioşi care au nevoie o extremă a extremei pentru a-şi satisface voyeuristic opiniile şi aşteptările.
A o bănui pe Şoşoacă de aplicarea unor strategii geniale puse la cale de servicii şi de o artă teatrală ridicată la nivel de Tony Award e hilar. Desprinderea de AUR nu a fost rodul vreunei mişcări strategice gîndită de niscai şmecheri cu epoleţi. A venit din setea ei de afirmare şi a fost alimentată din plin de trepăduşii din apropiere, cei care la un moment dat nu i-au mai satisfăcut această sete fiind înlăturaţi fără drept de apel. Metodele agresive, răcnite, provocatoare, incisive prin care îşi transmite mesajele nu sînt rodul vreunor instruiri absconse venite dinspre serviciile de informaţii, ci nişa pe care ea însăşi a mirosit-o ca fiind un canal de afirmare cu şanse de succes. Şi fiindcă rezultatele au continut să vină, Şoşoacă a transformat scandalul într-un modus operandi căruia în prezent nu-i mai poate controla limitele pentru că s-a identificat complet cu el. Pentru o femeie cu vizibile complexe derivate din constituţia fizică (nu e uşor să fii copilul unei mame suple, elegantă, rafinată, cu standarde ridicate şi nici subiect continuu de mişto pe reţelele de socializare), mascate prin ostentaţii declarative de nepăsare, compensarea prin vedetism şi excentricitate vine firesc pe structura ei de personalitate. La fel de firesc cum vine şi contopirea personajului cu rolul jucat pe scena publică pînă la identificarea totală în viaţa de zi cu zi, fapt confirmat de cei care au reuşit să se desprindă din trena dictatorială a Şoşoacăi.
Circoteca recentă din Parlamentul European nu a fost vreo mutare strategică pusă la cale cu minimă raţiune tactică. A fost pur si simplu un alt episod natural din serialul cu care sîntem obişnuiţi, pus în scenă fără efort şi fără cine ştie ce pregătire, cu replici repetate deja de mii de ori şi aceleaşi costume uzate din garderobă. Fără servicii în umbră, fără îmboldeli din sforile vreunui păpuşar, fără nimic din toate acestea. Un episod dintr-o piesă care dacă a avut atîta succes la românii hămesiţi după discursuri ultranaţionaliste, n-ar fi avut de ce să nu meargă bine şi la nemţii, spaniolii, cehii, italienii, ungurii cu acelaşi apetit.
Şi cîtă vreme Şoşoacă va recita isteric şi agresiv mesajele aşteptate de toţi aceştia, cu un tupeu pe care nu îl regăsim la nici unul dintre ceilalţi europarmanetari români, popularitatea ei va rămîne pe pantă ascendentă. Mai ales că Uniunea Europeană nu încetează a oferi cu generozitate motive.
Da. Dacă nu derapează complet în groapa patologicului, Şoşoacă are un viitor politic garantat în vremurile tulburi economice şi militare care se arată la orizont.
