Din 1974 până în 1977: Betty Ford, model la Casa Albă
Înainte de a deveni prima doamnă, Ford a lucrat ca model și a fost dansatoare în cea mai veche companie de dans americană „Martha Graham”. Toate acestea au făcut-o să fie extrem de conștientă de importanța imaginii publice și a fotogeniei și i-a oferit instrumentele necesare pentru a cocheta cu cele mai moderne tendințe ale anilor ’70. S-a distins prin eșarfele colorate și gulerele înalte de inspirație chinezească, dar a știut și cum să-și folosească poziția mai mult ca o simplă declarație de stil. Deși a fost Prima Doamnă timp de doar 29 de luni, s-a grăbit să susțină cu fervoare mișcarea pentru drepturile femeilor și să popularizeze conștientizarea cancerului de sân, vorbind despre mastectomia suferită. După ce Gerald Ford a părăsit președinția, ea a fondat Centrul Betty Ford pentru a trata abuzul de substanțe și dependența. După cum a spus ea însăși: „Nu cred că a fi Prima Doamnă ar trebui să mă împiedice să-mi exprim părerile. De ce ar trebui slujba soțului meu, sau a oricui, să ne împiedice să fim noi înșine? A fi o doamnă nu necesită tăcere.” Acel discurs nu a împiedicat-o să susțină activ industria modei, după cum relatează cronicile vremii. Betty Ford va continua să promoveze Seventh Avenue din New York, să viziteze showroom-ul frecvent și să participe la industria modei, să ofere stil și să-și susțină zelul devotat criticilor de avangardă. Rămânem cu această imagine de pe data de 13 august 1974, cu Betty Ford, vorbind presei în fața Casei Albe, purtând o rochie verde izbitoare.
Din 1977 până în 1981: Rosalynn Carter, imaginea din umbră
Carter a știut întotdeauna că nu are niciun interes să devină un icon al modei. După mai multe Prime Doamne de profil, a venit recesiunea din anii 1970 și, odată cu ea, o austeritate în care Rosalynn s-a simțit confortabil. La inaugurarea președinției soțului ei, a purtat o rochie pe care o avea deja în dulap: de fapt, o purtase cu șase ani mai devreme, când Carter a fost ales guvernator al Georgiei. Presei de atunci îi plăcea să spună că prima doamnă avea instalată o mașină de cusut la Casa Albă, pe scurt, nu avea un interes deosebit pentru modă. Adevărul este că niciuna dintre ținutele ei nu a atras atenția revistelor pentru femei. Stilul ei era conservator: îi plăceau modelele la baza gâtului și mânecile lungi. Hainele ei nu erau deosebit de tinerești, dar nici nu o făceau să pară mai în vârsta decât era. Tot ce purta părea confortabil și adecvat și întotdeauna fabricat în SUA. Această simplitate căutată a determinat ce purtau alții la Casa Albă. Rochiile extravagante și bijuteriile sclipitoare nu se potriveau: cu cât mai discret, cu atât mai bine. Doamna Carter provenea dintr-o familie umilă, lucrase cea mai mare parte a vieții sale și i s-a părut inconfortabil să plătească 170 de dolari pentru o rochie când existau opțiuni la fel de respectabile pentru designeri precum Dominic Rompollo, după cum aprecia presa vremii. Astfel, Rosalynn și-a concentrat atenția asupra inițiativelor politice care îi reprezentau interesele și a fost o activistă dedicată sănătății mintale. Centrul Miller, care păstrează moștenirea familiei Carters, notează într-un eseu cum aceste decizii „au ajutat la promovarea noțiunii că o primă doamnă ar putea fi mai mult decât o gazdă socială și un articol de revistă de modă”. O altă primă doamnă în perioade de recesiune, Michelle Obama, s-ar fi inspirat de la ea când și-a ales pentru noaptea în care soțul ei a devenit președinte o rochie Michael Kors pe care o purtase deja în trei ocazii anterioare.
Din 1981 până în 1989: Nancy Reagan, feminitate clasică
„Cred că o femeie primește mai mult dacă se poartă feminin”, a spus odată Nancy Reagan într-o frază care ar descrie pentru istorie viziunea ei despre femei. Și așa a făcut, aruncând priviri adoratoare către soțul ei star de cinema devenit președinte în fiecare dintre discursurile ei. După 4 ani de administrație relativ austeră, Reagan și-a propus să aducă din nou farmecul în Casa Albă. Și în acest sens, deciziile ei de modă au jucat un rol fundamental. Prima piatră de hotar care a anunțat două elemente la modă a fost minunata rochie albă cu un singur umăr pe care a purtat-o la festivitățile pentru alegerea soțului ei ca președinte în 1981, pe care a combinat-o cu mănuși lungi elegante devenind imaginea vie a rafinamentului. Proiectată de James Galanos, se spune că acea rochie a inspirat alegerile lui Michelle Obama în 2008 (o creație a lui Jason Wu, care a apărut atunci).
Ne rămâne în minte această imagine, când soțul ei era încă guvernator al Californiei cu un set de tablouri ale designerului James Galanos, pozând pentru revista Life.
Culoarea ei preferată a fost o nuanță de roșu cu care a fost identificată atât de mult încât a ajuns să fie numită „Roșu Reagan”. După cum își amintește revista Time, ea a numit-o un picker-upper, ceva ca un impuls revitalizant. Ea a comandat nenumărate costume personalizate designerului Oscar de la Renta și s-a descurcat în rolul de gazdă la Casa Albă făcând din fiecare eveniment o petrecere demnă de Hollywood, cu invitați precum Cher sau Michael Jackson.
De la Renta a declarat la acea vreme că Reagan „nu a făcut niciodată o mișcare greșită”. Designerul James Galanos, care a îmbrăcat-o în nenumărate rânduri, a fost de acord într-un interviu: „Hainele de zi ale lui Nancy erau imaculate și clasice, ceea ce eu numesc un foarte bun stil american: rochii cămașă și minunate costume Adolfo.” Din rolul ei de primă doamnă, ea a militat neobosit pentru mișcarea antidrog „Doar spune Nu”, a executat o redecorare cu succes a Casei Albe prin donații private și a interacționat cu regalitatea la nunta din 1981 a Prințului Charles și a Prințesei Diana.
