Toată lumea a auzit de răspunsul ”luptă sau fugi”: în multe momente din viața noastră, atunci când simțim un pericol, indiferent dacă acesta este real sau doar în mintea noastră, reacționăm pe pilot automat, fără să realizăm de ce facem ceea ce facem. În același mod procedăm, fără să conștientizăm, și în relațiile de cuplu, reacționând prin câteva posibile mecanisme automate de apărare și supraviețuire.
Primul dintre acestea, într-o ordine oarecare, ar fi celebrul ”freeze” din limba engleză: paralizezi. Există multe forme de a “paraliza” în relaţie. Nu înseamnă sensul propriu al cuvântului, ci, mai degrabă, să nu faci nimic, să rămâi blocat în relaţie: nu sunt bine, relația nu mai avansează, dar nu îndrăznesc să plec sau să fac ceva. Poate rămâi în relaţie chiar dacă partenerul se poartă urât cu tine. Sau, poate, eşti în poziţia celei de a treia persoane, dar nu te poți rupe din acest tipar disfuncțional şi rămâi acolo, pe modul ”freeze”, ani de zile: ”paralizat”, blocat, fără să poţi lua o hotărâre, ”îngheţat” într-o situaţie care nu îți este favorabilă nici ție, nici celuilalt.
Al doilea mecanism: fugi. Dacă simți că te ataşezi de cineva, dai bir cu fugiții. Principiul latent după care te ghidezi este “cine se îndrăgosteşte, suferă”. Cum simți că lucrurile devin serioase, cauți să evadezi. Fuga nu înseamnă doar a pleca din relație, ci şi autosabotarea, la nivel inconştient: poate îi arăți partenerului o faţă a ta care ştii că nu îi place, pentru a-l determina pe el să plece primul. Repet, toate acestea sunt mecanisme la nivel inconştient, aproape nimeni nu face astfel de lucruri conştientizând procesul.
Al treilea mecanism: ataci, lupți. Fie în mod direct (prin gelozie, certuri), fie prin alte tipuri de atac, de exemplu controlul: nu te las să fii tu, nu te las să pleci. ”Atac” capacitatea ta de a te descurca, de a te lăsa să fii cine eşti, iar EGO-ul îmi spune, evident, că o fac în numele iubirii.
Al patrulea mecanism: te ascunzi (te anulezi). Dacă observi că cineva este interesat de tine, te ascunzi, nu deschizi uşa (este diferit de punctul 2, evitantul, cel care fuge – acela măcar deschide uşa interacţiunii și crede că face tot ce ţine de el).
Ultimul mecanism, des întâlnit mai ales în cazul dependenței emoționale și preponderent în rândul persoanelor de gen feminin: faci pe plac. Faci tot posibilul să fii pe placul tuturor, să ai grijă de partener, să fii partenera perfectă, să-l faci se simtă iubit, să nu-i lipsească nimic etc. Cu cât mai mult îi faci pe plac şi te camuflezi, cameleonic, cu atât mai mult crezi și speri că vei fi acceptată şi vor scădea șansele ca el să te părăsească. Dar, din păcate, nu faci decât să te pierzi pe tine și să nu mai știi cine ești cu adevărat.
V-ați regăsit în unul din aceste mecanisme?
Vestea bună este că toate aceste strategii automate pot fi identificate și se pot lucra, astfel încât să ajungem cât mai conștienți de ceea ce facem și de motivele pentru care o facem – și, în acest mod, să trăim o viață și relații cât mai împlinite.
