23.6 C
București
sâmbătă, 13 iulie, 2024
Google search engine
EDITORIALVăleleu, a întinat Coldplay valorile melomanilor români!

Văleleu, a întinat Coldplay valorile melomanilor români!

Am vrut să scriu despre rezultatele alegerilor locale și europarlamentare, despre câștigători și învinși, despre cum etichetele astea pot fi înșelătoare, despre concluziile pe care le putem trage și cum ne pot ajuta să ne facem o idee despre ce va urma pe scena politică în următoarele luni, mă rog, despre cine și cum ne va influența viața de zi cu zi.

Dar pe cine mai interesează astea? Când România e ruptă iar în două de un nou scandal vital pentru supraviețuirea ei? Când oamenii se dau de ceasul morții să comenteze, să se indigneze, să combată, să demonstreze că ei au dreptate, și nu ceilalți care susțin fix inversul! Culmea, nu tensiunile electorale, fierbințeala deznodământului, satisfacțiile și dezamăgirile ne tribalizează iar. Ci prezența pe scena unde cânta Coldplay a unui tânăr manelist. Vă dați seama? Voi realizați ce eveniment catastrofal pentru viitorul acestei națiuni s-a petrecut fără ca noi să-l putem preveni? Cum vom face față efectelor? Cum vom mai putea să ducem furculița la gură fără să ne tremure mâna de teama că s-ar putea produce și mâine altul, care chiar ne va da peste cap tot sistemul de valori pe care însăși viața noastră minunată s-a clădit? Deci, să ne împărțim iarăși în tabere, să punem mâna pe pietre, pixuri, crengi, tastatură, microfoane și să ne dăm în cap, la gioale sau peste gura cu care ne permitem să nu fim de acord unii cu alții. Dar nu și peste cea cu care ne huiduim reciproc, precum demni reprezentanți ai unei societăți civilizate în care au toți loc, atât timp cât nu-și fac rău unii altora! Dar vai, tocmai, cum să nu te cutremure răul pe care niște acorduri de manea le pot face în universul sensibil și delicat, elevat și elitist, muzical prin excelență și profund armonic al românilor? Cum să nu te umple de furie (artistică, desigur) această pervertire a creației pure, mai ales că e pe cheltuiala ta. Și ce să faci? Te comporți exact precum neanderthalianul înainte de a inventa toaleta. Scoți din tine și arunci în ceilalți. Și te simți mai curat și mai demn de lucrurile bune pentru care îți permiți să dai purcoi de bani.

Nu știu cât rasism a stat la baza reacției unei părți a publicului, care a huiduit copios și îndelung momentul ultragiant, deși sunt convins c-a existat la unii. Nici n-aș merge în direcția asta, mai ales că pe Gheboasă nu l-a huiduit nimeni la o altă adunare elitistă, Untold. Și nici pe Copilul Minune la cealaltă paranghelie cool, Neversea. Dar lipsa de educație combinată cu primitivism social mi se pare mai potențial periculoasă decât rasismul, pentru că ea stă la baza lui, nu invers. Și la baza altor manifestări care fac rău celor din jur.

Să fii fanul ei și să ții morțiș să scoți din buzunar o sumă frumușică pentru a fi prezent la concertul unei trupe cunoscute pentru atitudinea progresistă față de rasism, homofobie, ecologie etc., și să te dai cu curul de pământ că fix asta ai primit mi se pare nu doar o dovadă de lipsă de educație. Ci și de bipolarism și stupiditate. De ipocrizie crasă și de dezarticulare cognitivă. Foarte bine, nu-ți plac manelele. Nici mie nu-mi plac. Așa cum nu-mi plac hard rockul, tehno, (t)rapul, jazzul. Nu ți-a făcut plăcere să le asculți, mai ales că tu mersesei acolo cu urechile și creierul (ha!) setate să primească altă înlănțuire de sunete. Și a trebuit să treci prin chinul cumplit de a asculta o ”porcărie” pentru care n-ai plătit. Singurul lucru pe care poți să-l faci e să lași instinctele primare să preia controlul și să sancționezi cât mai visceral o eventuală lipsă de inspirație a organizatorilor?

Imaginați-vă că mă duc la o piesă de teatru cu, să zicem… Maia Morgenstern. Și, la un moment dat, intră în scenă un actoraș care nu era pe afiș (sau nici nu m-a intersat să văd, căci eu mersesem acolo pentru Ea) și pe care nu pot să-l sufăr, pentru că l-am văzut într-o reclamă la bere, care mie nu-mi place, pentru că e amară. Să zicem… lasă, să nu mai zicem! Și, în loc să aștept să treacă cele 5 minute în care omul îi dă replica protagonistei, ceva de genul ”vai, coniță, se poate?”, mă ridic și încep să huidui, să tropăi, să fluier și, eventual, să arunc și cu aifonu’ (nu am!) pe scenă! După care tot eu mă ofuschez amarnic că, la final, Maia nu iese la aplauze! Și plec acasă trist că nu mi s-a înțeles și apreciat dezamăgirea superioară manifestată atât de civilizat și elegant, fix pe măsura valorilor în care cred și aș dori atât de mult să le impun altora! 

Da, poate nu vă convine, dar e mult mai îngrijorător pentru nivelul de civilizație al unei societăți să huidui manele decât să-ți placă sau, doamne ferește, să le și cânți! Nu, gradul de maturitate și evoluție al unei comunități nu e dat de afinitatea pentru același tip de muzică, elevat și cult, ci de decența de a accepta diversitatea gusturilor, formelor, tipologiilor, culorilor, credințelor. If you know what I mean!

Radu Herjeu
Radu Herjeuhttp://canal33.ro
Jurnalist cu peste 23 de ani de experienţă în presa scrisă, radio şi televiziune, premiat cu Diploma „Distincția Culturală” al Academiei Române, fost membru al Consiliului National al Audiovizualului şi fost lector universitar la Facultatea de Jurnalism-Filosofie din cadrul Universităţii Spiru Haret, Radu Herjeu este dramaturg şi autor a 8 volume de versuri, dramaturgie, publicistică, analize şi interviuri.
RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments