Prăznuit de biserica ortodoxă astăzi, 18 octombrie, data trecerii sale la cele veșnice, Sfântul Apostol Luca este singurul dintre din cei patru Evangheliști care descrie pe larg vestirea Fecioarei Maria și Nașterea Domnului, și care relatează amănunte despre copilăria Mântuitorului Hristos.
Sfântul Apostol și Evanghelist Luca era de neam din Antiohia Siriei, și din tinerețe a depprins înțelepciunea elinească și mesteșugul doctoricesc,făcânduțse doctor iscusit. Apoi a fost zugrav iscusit de icoane. Cunoștea bine limba egipteană și greacă și, deprinzîndu-se cu învățătura evreiască, a mers la Ierusalim.
Faptul că era atât de învățat l-a ajutat mai cu seamă să înţeleagă cuvântul pe care-l propovăduia Mântuitorul Hristos şi să-l vestească lumii de atunci.
Îl călătoriile sale îl întâlnește la Troas, către anul 50, pe Apostolul Pavel, căruia îi devine ucenic și care l-a luat apoi ca însoţitor în răspândirea Evangheliei Domnului.
Din notițele și însemnările pe care le face, Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca a alcătuit două cărţi: o Evanghelie şi Faptele Apostolilor.
Sfântul Luca a fost părtaș durerilor și ostenelilor lui Pavel întru bunăvestirea lui Hristos, pentru că îi urma lui, propăvăduindu-L pe Hristos nu numai iudeilor, ci și neamurilor.
După ce Apostolul Pavel își dă obștescul sfârșit la Roma, Sfântul Luca a propovăduit Evanghelia cu multă dăruire şi însufleţire în Macedonia şi Dalmaţia, dar mai ales în Grecia. Sfânta Tradiţie ne mai spune că el este cel dintâi care a zugrăvit icoana Maicii Domnului cu Pruncul, cu meşteşugul zugravilor „în ceară”, dar şi icoanele Sfinţilor Petru şi Pavel. Rânduiește biserici și hirotonește preoți și diaconi. Face minuni și îi tămăduiește pe cei bolnavi cu trupul și sufletul și pătimește multe de la necredincioșii ce se închinau idolilor. Moare în cetatea Teba din Beoţia Greciei, la adânci bătrâneţi, în vârstă de peste 80 de ani, ca unul din acei curaţi cu inima, care văd pe Dumnezeu din lumea aceasta.
Legenda spune că în locul unde a fost înmormântat a plouat cu apă colilie care tămăduiește durerea de ochi și diferite alte boli.
Aflând de moaștele lui tămăduitoare, Constantie, fiul lui Constantin cel Mare i-a adus cu mare cinste moaștele la Constantinopol, cetatea împărătească.
