Numele de Vovidenie provine din slavonă şi se traduce „ceea ce se face văzută”. Ziua Intrării Maicii Domnului în Biserică este considerată sărbătoarea Luminii și există credința ca toată noaptea candela să steaaprinsă şi focul în sobă să ardă toată noaptea. Ziua este considerată magică, se deschid cerurile, animalele vorbesc și oamenii cu sufletul curat le pot înțelege.
Această sărbătoare este cunoscută în popor sub numele Ovedenie, Ovidenie, Vovidenie, Vedenie, etc. Denumirea populară, cu toate formele ei, își are rădăcina în îmbinarea de cuvinte cu care sărbătoarea este numită în calendarul pravoslavnic – Vvedenie vo hram Presveatoi Bogomateri – adică Intrarea în biserică a Maicii Domnului.
Se zice că acum, ca și de alte sărbători de toamnă și de iarnă, strigoii umblă prin lume și de aceea oamenii ungeau ramele de la ferestre cu usturoi, ca să nu le vină strigoii. Tot cu ustroi se ungeau ușile și locurile de odihnă și somn, ca să nu se lipească farmecele de de casă, căci la Ovidenii încep și fermecătoresele să vrăjească, se priveghea la lumina unei lumânări aprinse, o strachină cu apă de leac, se făceau farmece şi descântece.
Se credea că la Ovdenie sau Vovedenie „s-ar fi vedit lumea, pe care Dumnezeu a blagoslovit-o la Blagoveștenie”, sărbătoarea ținîndu-se, mai ales, pentru ochii ce văd, „pentru vederi.” În acest scop oamenii obișnuiau să sfințească un fuior, cu care, muiat în apă, se ștergeau la ochi atunci, când aveau probleme cu vederea.
În ziua de Ovidenie se da de pomană lumină de veci, o lumânare masivă, cât un stat de om sau cât ușa casei, despre care se credea că nu se va mai stinge niciodată pe lumea cealaltă, spune Tudor Pamfile. Resturile lumânării erau păstrate bine, deoarece, se credea că numai cu ele era bine să te uiți la Anul Nou în fântână, pentru a-ți vedea ursitul.
La lumina dată de pomană, femeile adăugau colaci și apă, Se credea că sufletele celor înecați sau morți în întuneric vor avea calea luminată pe lumea cealaltă. Tot în această zi se făceau numeroase praznice pentru copiii morți. Nu întâmplător, pe vremuri, se auzea adesea zicala: „De la Ovidenii s-au născocit praznicele”.
Prin Bucovina se spune că Vovidenia o țin și turcii.
De la această zi și până la Sf. Gheorghe, femeilor nu le mai este îngăduit să bată cămeșile rufele, la spălat – cu maiul, «pentru cei înecați, căci Maica Domnului nu-i poate scoate cu volocul ce-l face din fuiorul de la Bobotează; când bat femeile cu maiul, cei înecați mai în fund cad.
În ziua de Ovidenie nu lucra nimeni, pentru a proteja animalele de rele, iar pomenile se făceau și pentru ca vacile să dea lapte, iar laptele să fie gras.
Se spune că aşa cum va fi vremea în această zi, aşa va fi toată iarna. Dacă la Ovidenie cerul va fi senin, cu soare – vara va fi secetoasă; de va fi nor și liniște – oameni credeau că va urma un an cu boli multe; sau dacă pe cer vor fi stele, senin, frumos – anul va fi rău; iar dacă va fi ninsoare, nu ger uscat sau promoroacă – anul va fi bun.
