Sărbătorile de iarnă se încheie pe 7 ianuarie cu cinstirea Sfântului Ioan Botezătorul, Prorocul şi Înaintemergătorul Domnului.
Ziua de 7 ianuarie este o zi importantă pentru creștinii ortodocși, deoarece este prăznuit Sfântul Ioan Botezătorul, cel care l-a botezat pe Iisus Hristos în râul Iordan. Sfântul Ioan este cunoscut ș ca Înaintemergătorul pentru că a anunțat venirea Lui Mesia.
Numele Sfântului Ioan (Dumnezeu a avut milă – în ebraică) arată esenţa vieţii sale, iar în iconografie este singurul sfânt reprezentat cu aripi de înger, căci pocăinţa înalţă omul mai presus de înălţimea spirituală a îngerilor.
Sfântul Ioan este Înaintemergător deoarece el deschide calea pe care Hristos Însuşi o va întări, calea îndreptării morale prin pocăinţă.
De aceea, Ioan practica la Iordan botezul pocăinţei, o prefigurare a ceea ce Hristos va institui mai târziu ca Taina Spovedaniei, a mărturisirii păcatului: „Ioan boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor. Şi ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele”.
Sfântul Ioan este Proroc, el însuşi va profeţi despre Mesia arătându-L lumii întregi: „Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt”.
În momentul întâlnirii la Iordan dintre el şi Hristos, va da mărturie zicând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”.
Însăși nașterea Sfântului Ioan este considerată o minune.
Părinții Sfântului Ioan, preotul și proorocul Zaharia și Elisabeta, din neamul lui Aaron, au ajuns la bătrânețe fără să aibă copii, lucru rușinos în rândul poporului evreu în acea vreme (Luca 1,25).
Îngerul Gavriil îl anunță pe Zaharia că ruga sa a fost ascultată și că Elisabeta îi va naște un fiu căruia îi va pune numele de Ioan. Zaharia însă nu a crezut aceste vorbe (Luca 1,20), gândindu-se că amândoi erau bătrâni (Luca 1,18).
Drept pedeapsă pentru necredință, Zaharia a rămas mut până când s-a săvârșit ceremonia tăierii-împrejur, cu punerea numelui pruncului.
Elisabetei, verișoară a Maicii Domnului i se vestește că avea să nască un copil și a primit vestea cu bucurie, însă a ascuns-o vreme de cinci luni (Luca 1,24).
Când s-a făptuit tăierea împrejur, participanții vroiau să îi pună numele de Zaharia, după numele tatălui său. Elisabeta se opune, spunând că numele noului născut avea să fie Ioan. Cei de față au insistat, spunându-i Elisabetei că nimeni dintre rudele ei nu purta acest nume și l-au întreabat pe Zaharia care era numele pe care dorea să îl dea pruncului. Acesta a scris pe o tăbliță același nume, Ioan, pentru că acesta era numele pe care i-l spusese mai înainte îngerul Gavriil.
Toți s-au minunat, pentru că cei doi soți nu se înțeleseseră de mai înainte unul cu altul asupra numelui pruncului. Din acel moment Zaharia și-a recăpătat darul vorbirii și la rândul său a început să profețească despre fiul său ca înaintemergător al lui Mesia (Luca 1,59-79).
Ajungând la vârsta adultă, Ioan s-a retras în pustiu, ducând o viață aspră, de post și rugăciune.
În semn de pocăință, purta o haină aspră din păr de cămilă, încinsă cu o curea de piele (care, potrivit exegeților, simbolizează stăpânirea pornirilor trupești). Se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică și își petrecea vremea în rugăciune.
Ioan s-a dus, la porunca lui Dumnezeu, în regiunea Iordanului și și-a început propovăduirea, chemând oamenii la pocăință și vestind apropiata venire a lui Mesia (Matei 3,2).
Pe cei care veneau la el, atrași de viața sa sfântă și de puterea cuvintelor sale, îi boteza prin afundarea în apa Iordanului, în semn de curățire a păcatelor și de lepădare de ele, îndemna la milostenie și la o viață dreaptă spre a-i pregăti pentru venirea Mântuitorului.
Sfântul Ioan Înaintemergătorul este pentru toți creștinii cel mai mare dintre prooroci, întruchipare a vieții duhovnicești.
Viața lui este model pentru toți creștinii: trăitor în nevoință și în rugăciune, grăitor și apărător al dreptății, al milei față de săraci, propăvăduind ascultarea față de Legea lui Dumnezeu și curățirea de orice păcate.
Întruchipare a smereniei, iubitor și propovăduitor al pocăinței, „înger în trup”, el este considerat în mod deosebit drept arhetipul vieții monahale.
Sfântul Ioan Botezătorul unește în pesoana sa cele două etape ale mântuirii,Lege veche și Legea Nouă, adică iubirea cea de necuprins a lui Dumnezeu.
În popor se spune că de ziua Sfântului Ioan trebuie să ne veselim, că cine nu este vesel în această zi, va fi trist tot restul anului.
